Draga Doamne-Doamne




" - De ce sa-i scriu lui Dumnezeu?
- Nu te-ai mai simti atat de singur.
- Nu m-as mai simti singur cu cineva care nici nu exista?
- Fa-l existe.
...
- De fiecare data cand o sa crezi in el, o sa existe un pic mai mult. Si, daca insisti, o sa ajunga sa existe de tot si-atunci o sa te ajute.
- Si ce sa-i scriu?
- Spune-i ce gandesti. Ganduri pe care nu le mai spui nimanui, care te apasa, iti raman in minte si-ti ingreuneaza sufletul, te blocheaza, iau locul ideilor noi si te fac sa putrezesti. Daca nu vorbesti cu nimeni, o sa devii un depozit de ganduri vechi si imputite.
-Ok.
- Si sa stii, lui Dumnezeu poti sa-i ceri cate ceva in fiecare zi. Dar atentie! Cate un singur lucru.
- Dumnezeu asta al tau nu e bun de nimic, Tanti Roz. Aladin putea sa-i ceara duhului din lampa fermecata trei lucruri.
- O dorinta pe zi e mai bine decat trei toata viata, nu?
- Ok. Atunci, pot sa-i comand orice: jucarii, bomboane, o masina...
- Nu, Oscar. Dumnezeu nu e Mos Craciun. Nu poti sa-i ceri decat lucruri care tin de suflet.
- De exemplu?
- De exemplu: curaj, rabdare, raspunsuri la orice problema.
- Bine, am inteles.
- Si mai poti, Oscar, sa-i ceri favoruri pentru altii.
- Tanti Roz, daca e vorba numai de o dorinta pe zi, nu pot s-o irosesc intai. O s-o pastrez pentru mine."


Aceasta este una dintre conversatiile pe care Oscar, (un copil bolnav de leucemie) o poarta cu Tanti Roz, (numita asa dupa culoarea halatului, un soi de asistent social, expert in lucrul cu copiii, desconsiderata de ceilalti si cam "expirata").

Eric-Emmanuel Schmitt a conceput cartea "Oscar si Tanti Roz" sub forma unor scrisori, "Oscar si Tanti Roz "reflecta ratacirea lumii de azi care traieste in iluzia vesnicei cautari a fericirii pamantesti si care nu vrea sa mai accepte si sa inteleaga moartea.

In cele 12 zile cate i se mai dau de trait copilului, Tanti Roz ii propune sa le traiasca ca fiind fiecare 10 ani de viata, scriindu-i lui Dumnezeu despre tot ceea ce simte si gandeste.

Dialogul cu Dumnezeu este impresionant si cu siguranta i-a sensibilizat pe toti cei care l-au citit.

"Draga Dumnezeu,

Baietelul a murit. O sa raman mereu o tanti roz, dar n-o sa mai fiu Tanti Roz. Tanti Roz eram doar pentru Oscar.
S-a stins azi dimineata, in jumatatea de ora cand eu si parintii lui ne-am dus sa bem o cafea. A trecut prin asta fara noi. Cred ca a asteptat special momentul, ca sa ne protejeze. Ca si cum ar fi vrut sa ne scuteasca de suferinta de a-l vedea disparand. De fapt, el era cel care ne ocrotea.
Am sufletul greu, Oscar mi s-a cuibarit acolo si nu pot sa-l alung. Pana diseara, trebuie sa-mi tin lacrimile pentru mine, pentru ca nu vreau sa-mi compar durerea cu suferinta de neconsolat a parintilor lui.
Iti multumesc ca mi l-ai scos in cale pe Oscar. Pentru el, a trebuit sa fiu vesela, sa inventez povesti si chiar sa pretind ca ma pricep la lupte. Multumita lui, am ras si-am aflat ce-nseamna bucuria. M-a ajutat sa cred in tine. Simt multa dragoste in mine, ma arde, am primit atata de la el, incat am rezerve pentru multi ani de-acum inainte.

Pe curand,  
Tanti Roz

P.S. In ultimele lui trei zile, Oscar isi pusese pe noptiera o pancarta cu un anunt care cred ca te intereseaza. Scrisese asa: "Numai Doamne-Doamne are voie sa ma trezeasca."




Un comentariu:

  1. Foarte emotionant!!!
    Mai mult ca sigur ca o sa citesc si eu cartea.

    RăspundețiȘtergere