Unde se duc lucrurile când nu le mai găsim?




De fel sunt o persoană foarte organizată și cu o memorie bună, chiar dacă de multe ori memoria mea este selectivă, adică mi se întâmplă să nu-mi amintesc anumite momente despre care prietenele mele îmi povestesc...din fericire pentru mine, nu-mi amintesc momentele neplăcute... adică, eu când mă detașez mă detașez :))) ...cu toate că, oricât de selectivi am fi, cred că în creierașul nostru se strecoară foarte multe informații de care nu avem nevoie… J

Toţi ne confruntăm cu pene de memorie. De pildă, încercăm din greu să ne amintim numele vreunui profesor sau coleg din perioada şcolii, nu mai ştim ce căutăm ori utilizăm notiţe, ca să nu uităm că avem ceva important de făcut...

Astăzi m-am agitat cumplit căutând o pereche de cercei…știam ca i-am scos din urechi și i-am pus pe o masă, dar unde? De negăsit, parcă intraseră în pământ…
O prietenă mi-a sugerat să pun un pahar cu gura în jos și să zic să apară cerceii … Degeaba!
Cică alte metode ar fi legarea unei aţe sau a unui şnur pe un deget sau mutarea inelului sau verighetei pe un alt deget. 
Complicată treabă și reamintirea asta!
Nu mi-a fost de folos niciuna dintre metode, însă am tot zis “ să găsesc cerceii, să găsesc cerceii” încât până la urmă i-am găsit…se prinseseră de un burețel de prins părul și îi băgasem într-un sertar…

Zilele trecute am realizat că nu mai am husa de la telefon… acum, mândră că am găsit cerceii mă gândeam, “ce ar fi să găsesc și husa?”. Cred că-i mai complicat pentru că există 90% șanse să-mi fi scăpat din buzunar pentru că folosesc destul de des telefonul când mă aflu în mișcare.


Oare lucrurile noastre nu sunt și ele pline de viață și vor să facă mișto de noi atunci când dispar?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu