Întâlnim în viață tot felul de oameni. Unii ne încarcă
pozitiv și scot din noi tot ce este mai frumos, alții ne încarcă negativ și parcă apar în
preajma noastră pentru a scoate tot ce e mai rău în noi.
La nervi nu bat câmpii, clar! Spun adevărul, însă spun acel
adevăr pe care altfel l-aș fi evitat. De aceea de fiecare dată când nu-mi pot stăpâni
furia regret că nu m-am putut controla. Nu regret ceea ce am spus ci regret pur
și simplu că nu am reușit să mă îndepărtez de acel om, de acea situație conflictuală.
Această dezamăgire față de mine însămi continuă să mă macine ceva timp…
Dacă vrem să nu spunem sau să nu facem ceva ce mai târziu am
putea regreta, trebuie mai întâi de toate “să nu ne aprindem la mânie”. Uşor de
zis, dar greu de făcut, nu-i aşa?
După vorbele aruncate la nervi, mă simt eliberată, dar nu
liniștită. Tot timpul mă gândesc că de
fapt lucrurile se puteau rezolva și cu calm.
Ar trebui să învățăm să întoarcem spatele provocărilor și nu
să continuăm să “rumegăm “ incidentele.
Ar trebui să învățăm să iertăm și să ne iertăm și astfel vom
scăpa de furie și regrete.
Ar trebui să învățăm să evităm conflictele, să nu ne înfuriem,
să nu jignim și să nu ne considerăm jigniți din orice.
Ar trebui să spunem NU unei vieți toxice pline de
resentimente, frustrări și furie.
Calmul și optimismul să fie cu noi! ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu