Somnul de prânz și ciorba reprezintă cele 2 provocări
pentru mine, acum când Ema are 2 ani și aproape 2 luni.
1. Somnul de prânz
Fiica mea refuză somnul de după-amiază. Odată cu
trecerea de la sugar (0-12 luni) la copil, somnul de după-amiază a devenit din
ce în ce mai rar. Am încercat toate rutinele posibile. Până la un moment dat a
funcționat somnul în aer liber, în cărucior sau în tricicletă. Mai apoi,
probabil, și-a dat seama că pierde lucruri mult prea interesante dacă doarme
afară.
Auzeam în jurul meu mame care spuneau ”copilul meu are
două reprize de somn pe timpul zilei”. La noi, somnul de prânz de la o oră sau
o jumătatea de oră a dispărut total. Nu de puține ori am ațipit lângă ea și
m-am trezit cum mă trăgea de pleoape și spunea ”nu doarme mami!!!”. Nu numai că
nu doarme fata, dar nu care cumva să doarmă nici mami 😊
Mulți părinți
cred că preșcolarii renunță la somnul de după- amiază în funcție de vârstă.
Într-un
studiu recent,
menționat de site-ul verywellfamily.com, cercetătorii au descoperit că disponibilitatea
copiilor de a renunța la somn este de fapt determinată de dezvoltarea
creierului lor.
Când copiii
sunt capabili să renunțe la somn, atunci hipocampul este capabil să păstreze informațiile
acumulate pe tot parcursul zilei.
Cercetarea,
condusă de dr. Rebecca Spencer, concluzionează că nu numai somnul de după-amiază
este important pentru copii.
„Când
hipocampul este ineficient, este ca și cum ai avea o găleată mică”, spune dr.
Spencer. „Găleata ta se va umple mai repede și se va revărsa, iar unele amintiri
se vor revărsa și vor fi uitate. Asta credem că se întâmplă cu copiii care încă
mai dorm. Hipocampul lor este mai puțin matur și trebuie să golească acea
găleată mai des.”
Chiar dacă
fiica mea nu doarme la prânz, are momentele ei de relaxare în timpul zilei. Acest
lucru îi oferă șansa de a-și odihni corpul și mintea. Răsfoiește cărțile,
colorează sau se întinde pe covor.
Specialiștii
în somnul copilului
spun că la vârsta cuprinsă între 2-3 ani ( vârsta fiicei mele) copiii ar trebui
să doarmă 12-14 ore ( somn total) / 10-11 ore noaptea / 1-3 ore (o repriză de
somn) ziua.
Fiica mea adoarme
între 18.30-19.00 și se trezește la 6-7 dimineața, fără nici o trezire
nocturnă. Acesta este ritmul ei. Orice încercare de a-i schimba programul a
fost supusă eșecului.
Fiecare
copil este diferit și dacă el doarme la prânz poate varia în funcție de cât de
bine doarme noaptea și de temperamentul lui.
Povestea cu lipsa
somnului la prânz al Emei mi-a amintit de copilărie. Nu îmi plăcea să dorm la prânz, dar
diferența dintre noi două este că eu mă supuneam, iar ea este nesupusă, precum
i-au ”ursit” nașa ei și zodia în care s-a născut 😀 Eu mă supuneam pentru că la grădiniță în timpul
orelor de somn dacă vreun copil era găsit cu ochii deschiși primea 2 nuiele la
palmă, așa că nu aveam ce face decât să stau cu ochii închiși. Din fericire, astăzi
nu mai există astfel de practici sau cel puțin așa îmi place să cred.
2. Ciorba
Mâncatul
ciorbei este o altă provocare. Ema mănâncă ciorbă foarte rar. La început insistam
și recunosc că mă lăsam influențată de alte mămici pe care le auzeam că principala
mâncare a copiilor lor este ciorba. Eu obișnuiesc să o întreb pe Ema ce vrea să
mănânce, enumerându-i ce avem de mâncare. Foarte rar vrea ciorbă, dacă este
ciorbă de perișoare sunt șanse mai mari să o aleagă, dacă nu, copilul spune
clar ”nu ciorbă!”. M-am frustrat până când am avut un moment de reflecție. Care
este treaba cu ciorba? De ce să insist
să mănânce ciorbă dacă nu vrea? Tot acel moment de reflecție mi-a amintit de o
prietenă care nu mănâncă carne pentru că tatăl ei insista în copilărie să
mănânce carne pentru că așa trebuie, iar în prezent pur și simplu nu îi place
carnea.
Părinții sunt
adesea îngrijorați când copilul lor mănâncă foarte puțin, nu mănâncă alimente
sănătoase precum fructele și legumele sau refuză complet o masă. Pentru unii,
această îngrijorare poate fi semnificativă, mai ales dacă copilul slăbește.
Pentru alții, mesele nemâncate pot fi o sursă de frustrare.
Presiunea
de a mânca a fost asociată cu o serie de consecințe negative:
- Mai puțină
plăcere pentru mâncare
- Mai puțină
dorință de a mânca
- Mâncatul
excesiv și excesul de greutate
În general,
copiii știu când le este foame și când sunt sătui. Prin urmare, este important
să ai încredere în ei. Făcând acest lucru, nu ar trebui să simți nevoia să-ți
presezi copilul să mănânce. Va mânca de bunăvoie dacă corpul lui are nevoie de
hrană. În mod similar, tendințele naturale ale copiilor de a respinge alimente
noi sau anumite mâncăruri nu ar trebui să fie supuse unei presiuni. Mai degrabă,
continuă să oferi alimente și acceptă refuzul, recunoscând că aceasta este o
fază normală de dezvoltare și că ceea ce faci este important pentru a determina
dacă aceasta este o experiență pozitivă sau negativă pentru copilul tău.
_______________________________________________________________________
** Dacă ești
părintele unui copil cu vârsta cuprinsă între 0-3 ani și dorești să afli ce
activități poți realiza împreună cu el pentru încurajarea vorbirii și
devoltarea limbajului îți recomand eBook-ul https://letras.ro/product/ebook-activitati-pentru-incurajarea-vorbirii-si-dezvoltarea-limbajului-de-la-nastere-pana-la-3-ani-simona-ionita-editura-letras/
** Dacă ai
nevoie de o ședință de consiliere pentru dezvoltare personală (ONLINE sau prin
TEXT pe WhatsApp sau Facebook Messenger), găsești detalii legate de servicii,
programări și prețuri aici: https://psihologsimonaionita.ro/servicii-si-preturi/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu