Cu totii am trecut prin experiente nu tocmai placute in
spitalele din Romania
si chiar in clinicile particulare. De prin 2006 am inceput sa “umblu” pe la tot
felul de medici, pe la toti specialistii in domeniu in speranta unui tratament.
Cu programari sau cu “interventii” chiar nu a contat pentru ca am asteptat zeci de
minute la usile tuturor. Mereu m-am intrebat, oare de ce se procedeaza asa? De ce
intotdeauna la medic trebuie sa astepti? De ce se mai fac programari?
Recunosc ca nu sunt o persoana foarte rabdatoare. Sunt un om
corect, ajung atunci cand sunt programata, stiu ca timpul ficaruia este
important si consider ca atunci cand arati respect meriti sa fii respectat la
randul tau.
Pentru 2 minute de cosultatie, constand in punerea a 2-3
intrebari si scrierea unei retete am asteptat cel putin 30 de minute in fata unei usi si am platit sume cuprinse intre 150- 200 de
lei.
Asteptarea asta de multe ori poate dauna pacientilor, mai
ales in cazul unor ecografii cand trebuie sa bei apa si poate ca vezica ta este
tentata sa cedeze, sau atunci cand este vorba despre o consultatie in cazul
unei boli cauzate de stres, de exemplu.
Nu spun ca peste tot se intampla asa, am auzit si despre
cazuri fericite, insa nu am avut norocul sa le traiesc pe “pielea” mea.
Avem intr-adevar medici buni, insa respectul fata de
pacienti de multe ori lasa de dorit.
Negasirea unui tratament care sa dea rezultate m-a facut sa
caut specialisti si in afara tarii. Auzisem de Acibadem Hospital, Istanbul , si cu toate ca
am vizitat de multe ori Istanbulul nu ajunsesem niciodata acolo.
I-am cautat pe google si pe facebook. Am cerut detalii
despre eventualele tratamente si am stabilit o programare. Mi s-a trimis un
e-mail cu toate detaliile, inclusiv variante de cazare pe timpul sederii acolo.
Am plecat la Istanbul cu speranta gasirii un tratament “magic”,
dar am luat in calcul si eventuala lipsa a unui tratament concret pentru a nu
fi dezamagita ( am experimentat cam tot ce exista, sunt la curent cu toate
noutatile, dar se pare ca medicina nu a evoluat atat cat mi-as dori) .
Am plecat impreuna cu o prietena. Amandoua ne-am programat
la Acibadem, dar la specialitati medicale diferite. Amandurora, in tara , ni s-au pus diagnosticuri greu de acceptat. Ne-am
consolat si autoconsolat, dar pentru linistea noastra, pentru a sti ca am
incercat tot ce am putut am pornit pe acest drum.
Am luat tramvaiul din zona Sultanahmet, acolo unde eram
cazate, pana la Taksim. De acolo am luat metroul pana la Darüşşafaka. Aproape
de la un capat la altul. Aveam emotii. Ne intrebam: “oare ce se va intampla?”, “oare
cat va mai fi de mers de la metrou? “. Nu cunosteam deloc zona. Cum am coborat,
am vazut o sageata pe care scria “Acibadem
Hospital ”. “Foarte tare!”, ne-am gandit noi. Am urmat sagetile si din
statia de metrou am ajuns direct la spital.
Acolo am fost asteptate de o doamna de origine
romana. O doamna tare draguta! Dumneaei era translatorul nostru. Ne-a explicat
cum vor decurge lucrurile si a fost alaturi de noi pe toata durata consultatiei. Am intalnit acolo o
atmosfera pe care din pacate la noi in tara nu
am intalnit-o. Amabilitate, profesionalism, bun simt. Cat ni s-au facut
formalitatile am fost servite cu cate un pahar cu apa. Am fost intrebate daca
ne simtim ok, daca avem nevoie de ceva… lucruri normale, de altfel, dar greu de
gasit la noi in tara . Medicii care ne-au
consultat ( si apropos, consultatia a fost mai detaliata decat cele la care am
fost supusa in Romania ,
intr-adevar si costurile mai mari, dar asta chiar nu conteaza cand esti tratat cum trebuie) au fost extrem de amabili si expliciti. Mi
s-a spus ca este o boala mai dificila ce necesita tratament indelungat si ca imi va prescrie niste pastile pe care le gasesc acolo, in Istabul. Apoi am fost
intrebata daca am nelamuriri. Medicul mi-a dat adresa dumnealui de e-mail
pentru a-i scrie despre cum ma mai simt si daca observ ceva modificari dupa
terminarea pastilelor respective. A fost o consultatie asa cum trebuie sa fie o
cosultatie.
Doamna care ne-a ajutat cu traducerea s-a interesat despre
acele pastile si mi-a zis ca mi le poate comanda si imi pot fi aduse atunci
acolo. Am fost extrem de incantata de aceasta varianta pentru a nu cauta tot
Istanbulul pastilele cu pricina.
Chiar daca nu am aflat de vreun tratament “magic”, am aflat
despre faptul ca o astfel de experinta pozitiva iti reda increderea, am aflat
ca SE POATE! Se poate sa fii tratat cu respect, asa cum de altfel meriti!
Nu am asteptat inutil pe holuri de spital. Totul este astfel
organizat, incat nu te simti un biet bolnav. Esti asteptat, indrumat,
ajutat cu tot ceea ce ai nevoie…medicamente, bilete de avion, variante de
cazare...
Tot sistemul este functional si exact, toata lumea amabila,
este o clinica de exceptie cu oameni de exceptie!
Astazi…
Inca urmez tratamentul indicat de domnul doctor Engin Sezer de la
Acibadem, Maslak, Istanbul .
Ma simt mai impacata, mai pozitiva!
Si cu siguranta cand vom mai ajunge la Istanbul o vom cauta pe doamna Irina Kaim, cea care
ne-a ajutat enorm si careia ii suntem recunoscatoare pentru tot ce a facut
pentru noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu