Se afișează postările cu eticheta divinitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta divinitate. Afișați toate postările

marți

234




Nu știu câți dintre voi credeți în numerologie, în semnificațiile secvențelor numerice, în faptul că nimic nu e întâmplător, însă eu cred.
Nu am nici cea mai mică îndoială că există “forțe” care ne împletesc existența într-un mod frumos. Sunt convinsă că Divinitatea ne planifică viața într-un mod perfect pentru noi. Chiar dacă de multe ori nu vedem acest lucru, cu timpul realizăm că am greșit când am căzut pradă deznădejdiilor și pesimismului.

Gândindu-mă puțin la  evenimente, locuri și persoane care mi-au marcat existența, nu pot să nu observ că nu m-am născut întâmplător pe data de 23, luna a 4-a.
De Sfântul Gheorghe. Pe lângă faptul că m-am născut de ziua tatălui meu, pe care îl iubesc enorm, Sfântul Gheorghe cred că este cel care m-a ajutat într-un fel sau altul să-mi îndrept pașii către Divinitate.
Conform semnificațiilor numerice pe care le prezintă Doreen Virtue în cartea sa
“ Numere de înger 101”, secvența numerică 234 (adică ziua 23, luna a 4-a, în cazul de față) semnifică faptul că: “ ai aliați puternici în îngeri, arhangheli și maeștrii spirituali elevați. Ei se află cu tine chiar acum, ajutându-te și călăuzindu-te“. 
Ce mai poate fi mai minunat și mai încurajator?

Îmi amintesc că atunci când mi-am dat licența în științe administrative numărul legitimației de concurs a fost 23. Tot într-o zi de 23 am întâlnit bărbatul pe care l-am considerat suflet pereche și chiar dacă astăzi comunicăm mai puțin decât o făceam cu ani în urmă, cred în continuare că între sufletele noastre există o legătură puternică. Spun suflet pereche, dar nu mă refer la o relație de cuplu, pot exista suflete pereche și într-o relație de prietenie.
Într-o zi de 23, respectiv când am împlinit 23 de ani a fost prima oară când am plâns de fericire. Niciodată până atunci nu înțelesesem de ce plâng oamenii chiar și când sunt fericiți. Și iată că mi s-a întâmplat. De ce am plâns? Datorită unui gest minunat de frumos și de simplu făcut de un om drag.

Mâine pe 23.04 împlinesc 35 de ani. Recunosc că am visat la o aniversare la Amsterdam, însă nu mi-a ieșit oricât m-am străduit. Pentru că uneori când ceva nu e ok pentru tine orice ai face nu va ieși, numai că îți dai seama de asta puțin mai târziu.

Sunt convinsă că mă voi simți minunat chiar dacă nu voi fi la Amsterdam și că nimic nu e întâmplător! ;)
Voi avea alături prietenii dragi care mă inspiră și mă binedispun și cărora le mulțumesc că există în viața mea. 




miercuri

2013 mulțumesc, 2014 bine ai venit!





A început un an nou. Ca la fiecare început de an ma uit puțin în urmă și încerc, pe cât posibil, să nu am regrete în ceea ce privește anul ce tocmai a trecut.
Am cam făcut ceea ce mi-a spus inima, chiar dacă poate nu a fost tocmai ideal acest lucru, însă sincer, prefer să-mi pară rău de ceea ce am făcut decât de ceea ce nu am făcut.
Am vizitat locuri minunate: Istanbul (Turcia), Roma (Italia), Kos (Grecia) și Berlin (Germania).
Am finalizat proiectul de suflet numit "10 povești despre prietenie".
Mi-am bucurat sufletul citind cărți minunate, mergând la diferite lansări, la teatru, la concerte și întâlnindu-mă cu prietenii.
Am întâlnit oameni minunați, am trăit experiențe deosebite, dar au existat și momente în care mi-am strigat singurătatea și uneori disperarea în gura mare. Nu-mi place să țin în mine ceea ce mă deranjează pentru că nu-mi place să fiu un om frustrat.  Am încercat să fiu un om mai echilibrat decât fusesem înainte și să mă îndepărtez de cei care într-un fel sau altul îmi făceau rău, fie prin simpla lor prezență, fie prin discuțiile fără sens care mă secătuiau de energie. Am încercat să ignor ceea ce mă  încărca negativ și să-mi păstrez gândirea pozitivă. În 80% din cazuri am reușit acest lucru. Am realizat mai bine cine sunt și ce vreau. Am învățat să comunic mai bine cu propria persoană. Am aflat că o piedică în calea stabilirii unei autodiscipline pot fi și cei cei din jur și chiar dacă m-am simțit descurajată am găsit puterea de a merge mai departe.
Am conștientizat mai bine decât o făceam înainte că este  absolut necesar să resping cu promptitudine orice gând de nemulțumire, anxietate și descurajare. M-am simțit iubită de divinitate, de familie și de oamenii dragi sufletului meu. Le mulțumesc și sper din tot sufletul că și ei simt iubirea ce le-o port.
În 2013 am râs, am plâns, am disperat, am sperat, am iubit, am suferit, am citit, am scris, am călătorit…

Am început anul 2014 râzând și înconjurată de prietene dragi. Am început anul cu noi speranțe și vise, dar și cu dorința de a-mi păstra vechile obiceiuri bune .
Voi continua să fiu la fel de sinceră ca și până acum chiar dacă de multe ori sinceritatea este răsplătită cu ură sau fugă… îmi asum acest risc așa cum am făcut-o și până acum.
Trebuie să am mai multă răbdare cu mine însămi și să mă pun pe primul loc, așa cum merit! Trebuie să învăț să fiu mai egoistă! A fi un om bun în ziua de azi este echivalent cu “hai să profităm de pe urma bunătății lui pentru că totul ni se cuvine nouă!“.
Nu-mi pot promite că-mi voi putea proteja sufletul de dezamăgiri, sunt conștientă de asta, însă voi continua să cred în iubire și în oameni frumoși.

În rest… îmi doresc ceea ce  vă doresc și vouă… să fim sănătoși, să fim înconjurați de oameni dragi, să fim veseli, să evoluăm, să vizităm locuri minunate, să întâlnim oameni frumoși, să iubim, să fim iubiți, să ne simțim apreciați, să ne simțim protejați de Divinitate… să trăim frumos!


1 ianuarie 2014


Cadourile trezesc emoții

În biblioteca mea există cartea doamnei Aurelia Marinescu, ”Codul bunelor maniere astăzi”, editura Humanitas, 1995. Acum câteva zile mi-am a...