Lisabona- 3 zile în capitala Portugaliei

Castel Sao Jorge

Am vizitat Lisabona, în luna ianuarie, în principal pentru ” o doză” de soare și puțină relaxare. Ajunsă acolo, la cele 15 grade celsius (în timp ce în București erau cam tot 15, dar cu minus), după aproape 5 ore de zbor, mi s-a schimbat cu totul starea de spirt. Soarele și palmierii par a fi rețeta perfectă pentru o meteo - sensibilă ca mine J

Metrou Lisabona

Cum ieși din aeroport ajungi la metrou. O variantă perfectă de transfer către hotel. Lisabona are un sistem de transport public foarte eficient care acoperă orașul și zonele înconjurătoare. Singura problemă este că ai ceva de așteptat în stații. S-a întâmplat să dureze până la 15-20 de minute această așteptare, iar pentru un city break în care vrei să vezi pe repede- înainte un oraș, nu este o situație prea îmbucurătoare. Nu știu  dacă această așteptare are loc și în cursul săptămânii sau doar în weekend... De la metrou am cumpărat un card VIVA pentru transport cu care, pentru 6 euro pe zi, am mers cu toate mijloacele de transport: metrou, tramvai, tren...  Acest card este reîncărcabil și foarte util.

Începuturi

Lisabona era cunoscută de fenicieni sub numele de Alis- Ubbo. Apoi, în secolul al II-lea, a devenit așezarea romană Felicita Julia Olisipo. Odaă cu venirea maurilor, în secolul al VIII-lea, a fost redenumit Aschbouna. În cele din urmă, portghezii au cucerit-o în anul 1147 și i-au pus numele Lisabona.

Lisabona este mângîiată de apele albastre ale râului Tajo.

Portugalia este cel mai vestic bastion al Europei, înfruntând plină de curaj valurile puternice ale Oceanului Atlantic.

De văzut

Castelo de Sao Jorge este unul dintre cele mai vechi edificii din Lisabona şi, în virtutea trecutului său istoric, una dintre cele mai valoroase atracţii turistice din capitala Portugaliei. Castelul este situat în districtul Alfama, în vârful celui mai înalt deal din Lisabona, ceea ce înseamnă că oferă cele mai bune privelişti panoramice ale oraşului. În genere este considerat ca făcând parte din patrimoniul lăsat de pe vremea dominaţiei maure, deşi situl fusese anterior ocupat de structuri de fortificaţie ridicate şi consolidate de către romani şi, ulterior, vizigoţi. Castelul a fost sediul regalităţii maure până în 1147 când a fost cucerit de către Afonso Henriques, primul rege al Portugaliei, în contextul mai amplu al cruciadelor creştine. Adresă: Districtul Alfama/ Program: de la 1 noiembrie la 28 februarie: între 9.00 şi 18.00; de la 1 martie la 31 august: între 9.00 şi 21.00

Alfama-  cel mai vechi cartier al orașului; de fapt, cam ăsta era tot orașul pe vremea când maurii au intrat în peninsulă (secolul al VIII-lea). Alfama e alcătuit, în mare parte, dintr-un labirint de străduțe înguste.

Catedrala Lisabona, oficial numită Santa Maria Maior de Lisboa (Catedrala Patriarhală Sfânta Maria Major, Se de Lisboa) este cel mai vechi locaş de cult din Lisabona. Având în vedere vechimea sa şi multiplele lucrări de restaurare executate în timp, în prezent clădirea este o expresie compozită a mai multor stiluri arhitecturale: romanic, gotic, baroc şi neoclasic, combinate într-o structură robustă aureolată de o atotcuprinzătoare alură medievală. Faţada edificiului, care aduce cu o fortăreaţă, este unul dintre elementele originale ale bisericii, datând de la jumătatea secolului al XII-lea (între 1147 şi începutul secolului al XIII-lea), când construcţia a fost ctitorită de primul rege al Portugaliei, Afonso Henriques, pe situl unei foste moschee. De la inaugurare până în prezent, catedrala a fost sediul episcopiei oraşului Lisabona, primul episcop fiind Gilbert de Hastings, un cruciat englez.

În această catedrală am simțit o energie aparte. Pur și simplu mi s-a făcut pielea de găină. Am nimerit în timpul unei slujbe. Biseria era plină de oameni care cântau angelic împreună cu un cor format din preoții parohiei.

Biserica Sf Anton de Padova

Biserica Sfântul Anton poartă hramul Sfântului Anton de Lisabona (Santo Antonio de Lisboa), mai bine cunoscut sub numele de Sfântul Anton de Padova. Este situată chiar pe locul unde, după cum se spune, a fost născut sfântul, învecinându-se cu muzeul dedicat acestuia (Muzeul Sfântul Anton).

Biserica se află în imediata apropiere a Catedralei.

Arcul de Triumf/ Piața Comerțului (Arco da Rua Augusta / Praca do Comercio ) este cunoscută şi sub numele de Piaţa Palatului (Terreiro do Paco), nume ce evocă situarea acestei pieţe lângă fostul palat regal ce a fost distrus de cutremurul din 1755. Piaţa a fost construită la ordinului Marchizului de Pombal care, de altfel, a fost reţinut de istoria locală pentru importanta sa contribuţie la reconstruirea oraşului Lisabona ulterior memorabilului incident cataclismic de la jumătatea secolului al XVIII-lea. Arhitectul desemnat să proiecteze piaţa a fost Eugenio dos Santos, un arhitect portughez care a conceput noua piaţă în forma literei „U”, cu deschiderea înspre Râul Tagus. Este notabil arcul de triumf situat pe latura nordică a pieţei, numit Arco da Rua Augusta (poartă numele străzii unde este localizat). Proiectat de Verissimo da Costa, monumentul a fost inaugurat în 1875, fiind decorat cu un ceas, câteva statui alegorice (Gloria, Ingeniozitatea şi Valoarea) şi câteva alte realizări sculpturale ce descriu figurile unor personalităţi precum Marchizul de Pombal, Nuno Alvares Pereira şi Vasco da Gama.

Mănăstirea Jeronimos/ Mănăstirea Ieronimilor (după prima comunitate de călugări care a populat şi cărora le-a fost încredinţată iniţial mănăstirea) este, fără îndoială, cel mai prestigios locaş de cult din Lisabona. Regele Manuel I a fost cel care a comandat construirea sa, lucrările fiind încheiate în 1502. În prezent mănăstirea este, alături de Turnul Belem, parte a Patrimoniului Mondial UNESCO (statut pe care îl deţine din 1983), ceea ce nu este, de fapt, surprinzător, având în vedere unicitatea sa arhitecturală şi trecutul istoric al edificiului. În această mănăstire se află mormintele lui Vasco da Gama şi Luis de Camoes, marele poet care a cântat, prin versurile sale, realizările lui da Gama. Alături de ei sunt îngropaţi poeţii Fernando Pessoa şi Alexandre Herculano, precum şi regii Manuel şi Sebastiao. În plus, aripa vestică a mănăstirii, care a fost construită abia în anii 1850, găzduieşte acum două dintre cele mai notabile muzee din Lisabona: Muzeul Maritim şi Muzeul Naţional de Arheologie. Şi grădina mănăstirii merită atenţie: este marcată în zona centrală de o fântână monumentală decorată cu emblema Portugaliei.

Monumentul Descoperirilor- Peste drum de Mănăstirea Jeronimo, se găsește Monumentul Descoperirilor. Acesta a fost construit pe malul de nord al râului Tejo, în anul 1960, pentru a comemora a 500-a aniversare de la moartea Prințului Henric Navigatorul. Monumentul este un vas cu trei pânze pregătit să plece în voiaj, cu sculpturi ale unor figuri istorice importante cum ar fi Regele Manuel I, poetul Camoes, Vasco da Gama, Magellan și alți exploratori, cruciați, călugări sau cartografi portughezi. Singura femeie reprezentată este regina, Felipa de Lancaster, mama lui Henric Navigatorul.

Podul Vasco da Gama

Podul Vasco da Gama- este o minune a tehnicii moderne și un obiectiv turistic al orașului. Vasco da Gama este cel mai nou pod din Lisabona și permite fluidizarea traficului între nordul și sudul capitalei portugheze.

Portul Lisabona (Porto de Lisboa) este cel mai mare port din Portugalia. Este situat pe estuarul Râului Tejo (Tagus). Numeroase atracţii sunt situate în apropiere, cum ar fi Oceanariul Lisabona sau Muzeul Maritim.

Turnul Belem- Construit în anul 1515 ca o fortăreață cu rol de apărare la intrarea în portul Lisabona, Turnul Belem a fost punctul de plecare al multor expediții iar pentru navigatori era ultimul lucru pe care-l vedeau de pe pământul țării mamă până la întoarcerea de pe mare. Turnul Belem este un monument închinat Portugaliei din perioada epocii marilor descoperiri, fiind deseori folosit drept simbol al țării. UNESCO a trecut Turnul Belem pe lista monumentelor ce fac parte din patrimoniul universal.

Pentru a reuși să văd cât mai multe puncte turistice, am ales Bus-ul Hop on Hop off. Costă 20 de euro, cel pe care l-am ales eu. Există însă mai multe variante. Recomand Hop on Hop off… pentru un city break este ideal.  Punctele de atracție ale Lisabonei sunt destul de ”împrăștiate” și timpul nu mi-ar fi permis să văd nici jumătate din câte am văzut.

Drumul către Cristo Rei

Monumento Cristo Rei

Aproape o jumătate de zi am rezervat-o pentru Monumento Cristo Rei.

Am luat un autobuz până la gară, iar de acolo am mers cu trenul o stație, în direcția Coina. Pentru această călătorie a fost nevoie să adaug 1,90 euro pe cardul VIVA. Călătoria cu trenul a durat maxim 10 minute. De acolo am pornit pe jos spre statuie. Cu toate că o vedeam din depărtare, am încurcat un pic drumul… am crezut că există vreun traseu mai puțin ocolitor, însă nu exista… am ajuns în curtea unui spital și a trebuit să fac cale întoarsă J))  Străduțele înguste și casele care par a fi desenate, te  conduc către statuie. Este o plimbare care chiar merită făcută la pas.

Monumento Cristo Rei se găsește în vârful unui deal la aproximativ 110 m înălțime pe malul de sud al râului Tejo. Asemănarea cu Statuia lui Iisus Cristos din Rio de Janeiro nu este întâmplatoare. Cartinalul Patriarh al Lisabonei a văzut statuia din Rio în anul 1934, într-o vizită în Brazilia și apoi a răspândit ideea de a avea o statuie asemănătoare ridicată în Portugalia. La o adunare ținută în 1940 la Fatima, preoții Portugaliei au făcut un jurământ să ridice această statuie a lui Cristos, dacă Portugalia nu va fi atrasă în cel de-al Doilea Război Mondial. Arhitectul Antonio Lino, inginerul Froncisco de Mello e Castro și sculptorul Francisco Franco au lucrat la acest proiect.

Cristo Rei Lisabona

Cele 4 arcade înalte de 82 de metri din postamentul de beton al statuii reprezintă cele patru puncte cardinale, simbolizând astfel universalitatea Regatului lui Iisus Cristos. O mică capelă este situată la baza statuii. Statuia în sine are 28 de metri înălțime, iar reprezentarea inimii masoara 1,89 metri.

Datorită măslinilor, curtea din jurul monumentului mi-a amintit  de Grădina Ghetsimani, locul în care Iisus s-a rugat înainte de a fi răstignit.

Este o senzație și o priveliște pe care nu ar trebui să le ratezi chiar dacă timpul petrecut în Lisabona este scurt, așa cum a fost al meu J

Un alt punct de atracție îl reprezintă o plimbare cu tramvaiul 28.

Ruta, de la Campo Ourique la Martim Moniz, este de 45 de minute, trecând prin locuri de o frumusețe impresionantă.

Shopping în Lisabona- Centro Comercial Colombo oferă cea mai intensă experienţă în materie de shopping din Lisabona. Găzduind aproximativ 400 de magazine, Centro Colombo este unul dintre cele mai mari centre de cumpărături din Peninsula Iberică, constituind un reper indiscutabil al platformei comerciale al întregii Portugalii. Însă la Centro Colombo nu se poate vorbi doar de cumpărături. Acesta întâmpină clienţii cu zece săli de cinema, un parc de distracţii şi aproximativ 65 de restaurante. Adresă: Avenida Lusiada

Feira da Ladra este talciocul istoric al oraşului Lisabona. Adresă: Campo da Santa Clara

În scurta mea vizită la Lisabona, cam atât am reușit să văd. Ar mai fost de văzut și împrejurimile… Cascais, Sintra, Fatima…. însă timpul nu mi-a permis.

Codfish 

Sfaturi:

• Încălțați-vă comod! Orașul este pavat cu piatră în cea mai mare parte. Există și dealuri pe care nu le-ai putea urca și coborî decât încălțat comod J
•   Pentru a asculta muzica fado ( muzica tradiționaă a Portugaliei) puteți alege un local specific portughez, dar puteți asculta fado chiar și în magazinele cu souveniruri J
•   Încercați Pastel de Belem, tartă portugheză!
• Mergeți pe Rua Augusta, la Casa Portuguesa do Pastel de Bacalhau, pentru a mânca un codfish umplut cu brânză și pentru a bea un pahar de vin J
•   În afară de clasicii magneți, vă recomand să cumpărați ca souvenir:

* un obiect, fie breloc, fie altceva, care să aibă inscripționat un cocoș. Cocoșul este simbolul țării. Legenda spune că un călător a fost condamnat pe nedrept de o crimă de către un judecător care tocmai mânca un cocoș. Călătorul s-a apărat spunând că acel cocoș va învia, ca un semn al nevinovăției sale. Și chiar așa s-a întâmplat J

* un săpun Calus Porto. Este 100% natural și foarte cremos și aromat. Eu am cumpărat unul de lavandă J

* un accesoriu de plută- Portugalia este cel mai mare producător de plută din lume. Veți găsi în magazinele de souveniruri cărți poștale, genți, portofele... Eu mi-am cumpărat un portofel J

Jurnalul, intimitatea gânditorului

Poate fi incredibil de util să vorbim despre o problemă sau un sentiment neplăcut cu un prieten apropiat. Numai că, deseori, persoana potrivită nu e disponibilă când avem nevoie de ea sau ne este prea jenă să o încărcăm cu problemele noastre... sau momentul propice întârzie să apară... sau persoana cu pricina ne povestește despre propriile ei necazuri ori ale altora în loc să ne asculte.

Dacă învățăm să ne ascultăm vocea interioară, să ne găsim îndrumător înăuntrul nostru, ne va fi mult mai ușor să depășim momentele de criză interioară. O cale potrivită de a ne exprima sentimentele este să povestim în scris. Astfel de notițe autobiografice pot fi foarte utile atunci când vrem să calmăm sentimentele negative, când simțim nevoia să ne descărcăm sufletul.  

Gestionând și analizând modalitățile prin care ne dezaprobăm singuri vom realiza că  atitudinea negativă atrage noi şi noi efecte negative. Reamintindu-ne momentele frumoase petrecute ne vom ajuta să creștem stima de sine și să activăm gândirea pozitivă.

Cu ajutorul jurnalului putem  identifica și conștientiza ceea ce simțim. Ne va fi mai ușor să ne acceptăm emoțiile și să le eliberăm. Orice vom observa este bine, contează intenţia  de a observa gândurile care ne curg prin minte.

”Metoda jurnalului” stimulează cunoașterea de sine, introspecția, imaginația și creativitatea. Creează contextul pentru redescoperirea de sine și punctul de pornire al vindecării interioare.

Pentru mine jurnalul este o dovadă de implicare și de asumare a momentului.

Recitesc ce scriam în urmă cu 20 de ani și realizez că încă sunt o naivă.  Când mă uit înapoi observ că zilele în care nu am scris nimic s-au pierdut pentru totdeauna, de aceea continui să scriu...

Dacă vrei să pornești în această călătorie către sine, ținând un jurnal, și nu știi de unde și cum să începi, iată o sugestie:

” În fiecare seară înainte de culcare scriu 5 lucruri pentru care sunt recunoscătoare în acea zi. Viaţa de zi cu zi poate nu este întotdeauna perfectă şi nu toate lucrurile merg aşa cum vrem noi, dar să fim recunoscători pentru pentru ceea ce merge bine în viaţa noastră ne poate ajută nu doar să supravieţuim, ci să şi depăşim dificultăţile.

Simplitatea, ordinea, armonia, frumuseţea şi bucuria – şi toate celelalte principii care ne pot transforma viaţa nu vor răsări şi înflori fără recunoştinţă… Pur şi simplu nu vei fi aceeaşi persoană peste două luni de acum după ce ai mulţumit conştient în fiecare zi pentru abundenţa care există în viaţa ta. Şi vei fi pus în mişcare o lege spirituală ancestrală: cu cât ai mai mult şi eşti recunoscător pentru asta, cu atât ţi se va da mai mult.

Cu cât te concentrezi mai mult pe abundenţă decât pe ceea ce-ţi lipseşte în viaţă, cu atât vei crea calea pentru lucruri minunate în viitor. Acest sentiment de împlinire este chiar recunoştinţa care lucrează, transformându-ţi visele în realitate.

Începe chiar astăzi să explorezi şi să integrezi acest minunat principiu în viaţa ta şi miracolul pe care îl căutai se va desfăşura în faţa ochilor tăi spre mirarea şi uimirea ta.” -Sarah Ban,  „Simple Abundance”

De ce îmi place să citesc jurnale?

Termenul jurnal provine din limba franceză veche, journal, care, la rîndul său, descinde din latinescul târziu diurnalis.

Un jurnal este, de obicei, un caiet în care există niște intrări aranjate, de cele mai multe ori, în ordine cronologică. Poate fi folosit pentru a planifica niște activități viitoare sau doar pentru a înregistra ceea ce s-a întîmplat în cursul unei zile.

O variantă a acestora sunt jurnalele literare, de obicei jurnalele intime ale unor scriitori, care formează o specie literară aparte a genului memorialistic. Acestea sunt o formă a scrisului autobiografic, o înregistrare regulată a activităților și reflecțiilor unui diarist. Dacă a fost scris doar pentru uzul scriitorului, el face acest lucru cu o sinceritate care este improbabilă în jurnalele scrise pentru publicare. În limba română, termenul păstrează o legătură cu „jour”, în timp ce termenul englezesc "diary" are un ascendent în latinescul „diarium”, (porție zilnică) derivat din latinescul diaria, pluralul lui dies „zi”.

Cuvântul jurnal are exact aceeași rădăcină și provine din latinescul diurnus = „al zilei, de-a lungul zilei”. În limba engleză, diary, etimonul latinesc este mult mai vizibil.

(http://ro.wikipedia.org)

Deși numărul celor care țin un jurnal este uriaș, foarte puține asemenea opere sunt publicate și mai ales publicabile. Se pare că, cei care scriu un jurnal sunt de obicei și cititori ai jurnalelor altor scriitori. Mai mult de 16.000 de jurnale au fost publicate de la inventarea tiparului și până azi.

Proza diaristică este preferata mea

Autorii jurnalelor devin prietenii mei și încă de la primele pagini sunt atât de implicată în ceea ce au trăit oamenii aceia  încât cu greu mă mai pot desprinde de viața și trăirile lor. Am regăsit în toate jurnalele citite câte o parte din sufletul meu.  Poate ăsta este motivul pentru care iubesc proza diaristică.

Discuțiile autorilor cu propria conștiință sunt o terapie pentru mine, cum la vremea respectivă au fost o terapie pentru ei înșiși.  Trăirile lor devin și trăirile mele. Lacrimile și durerile lor le simt profund ochii și sufletul meu.

Cititul jurnalelor îmi hrănește sufletul , îmi alină durerea și dorurile și mă motivează să nu renunț la vise. 

Acum 5 ani mi-am împlinit un vis

Fac parte dintre cei care țin un jurnal, însă am prostul obicei de a scrie în agende și caiete diferite, iar punerea lor cap la cap devine o muncă titanică.

Dacă multe fete își doresc ca la 30 de ani să fie măritate și cu copii, eu mi-am dorit ca la 30 de ani să-mi fie publicată prima carte. “Jurnal… la feminin” cuprinde o mică parte din trăirile mele. Cea mai mare parte a scrierilor mele zilnice se găsesc încă scrise cu pixul sau stiloul în agende și caiete care mai de care mai colorate, chiar dacă trăirile relatate acolo nu sunt dintre cele mai „colorate”.

Recunosc că citirea prozei diaristice a avut o mare influență asupra mea și recunosc că sufletul meu este dependent de o astfel de lectură.

În prezent citesc Jurnalul lui Marin Preda.

Jurnale pe care vi le recomand:

Jurnal 2003-2009 de Oana Pellea

Jurnalul unei fete greu de mulțumit de Jeni Acterian

Jurnalul Annei Frank de Anne Frank

Memoriile unei fete cuminți de Simone de Beauvoir
Jurnal portughez și Jurnal 1945-1946 de Mircea Eliade

Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia de Nicolae Steinhardt

PS: Pentru mine cel mai frumos cadou este o carte jurnal și….o floare  ;)

O filă de jurnal

In urma cu cativa de ani, aproape vreo 20 am inceput sa scriu in jurnal. 

Imortalizez momente din viata mea, trairi, notez fragmente care imi plac din cartile pe care le citesc. 

Jurnalul imi cunoaste cel mai bine sufletul. Jurnalul este cel mai bun prieten al meu. Lui m-am confesat ori de cate ori am fost fericita sau dezamagita. El ma ajuta sa ma regasesc, si chiar daca este un prieten tacut, tacerea lui imi ofera consolarea de care sufletul meu are nevoie atunci cand este ranit. 

El stie sa-mi fie alaturi fara a-mi lasa sentimentul ca cersesc iubire, fara a-mi reprosa ca sunt orgolioasa si fara a-mi spune s-o luam incet. El ma accepta asa cum sunt si isi deschide paginile ori de cate ori sufletul meu are nevoie sa i se destainuie. Cunoaste atat de multe lucruri si niciodata nu-mi spune ca a vazut destule in 20 de ani. Jurnalul imi cunoaste tristetile si bucuriile.

Iti recomand sa tii un JURNAL, acest lucru va fi o binecuvantare pentru sufletul tau!   

Scrie acum un jurnal…

Pentru a-ti nota toate succesele! Cand o sa te afli intr-un moment in care esti demoralizat arunca o privire in jurnal si rememoreaza momentele in care erai fericit.

Scrie acum un jurnal...

Pentru a-ti intelege esecurile! Pe langa evidenta succeselor tale, la fel de important este sa iti notezi cu rigurozitate si esecurile prin care ai trecut. Intotdeauna vei avea de invatat din ele. 

Scrie acum un jurnal...

Pentru “a pastra florile gandului tau pe care altfel le-ar lua vantul”. ( Nicolae Iorga)

De citit:

“ Jurnal…la feminin”

“ Jurnalul unei fete greu de multumit”