Bărbaţi care se comportă ca femeile

Unii bărbaţi seamănă tot mai mult cu femeile. Nu mă refer la epilat, cosmetice, preocupare pentru haine, din punctul meu de vedere astfel de tendinţe sunt bune, dar cu limite bineînţeles.  Mă refer la acei bărbaţi care dezvoltă anumite apucături nocive, aş zice. Am întâlnit tipul de bărbat disperat şi agasant, bărbatul de care nu poţi scăpa fără a-i şterge lacrimile şi fără a-ţi fi milă de el. Într-adevăr şi bărbaţii/băieţii plâng câteodată, dar motivele, consider că,  ar trebui să fie întemeiate.

Fiecare bărbat are în el o parte feminină la fel cum fiecare femeie are în ea o parte masculină. Este bine ca părţile feminine din bărbaţi şi cele masculine din femeie să fie dezvoltate în proporţie de 25%, în rest…. femeia să fie femeie şi bărbatul să fie bărbat. Dacă lucrurile stau altfel, începem să ne confundăm între noi.

10 manifestări feminine ale bărbatului de azi

1. Nu-mi plac bărbaţii care plâng când îi anunţi că relaţia nu funcţionează şi ar trebui pus punct pentru a nu prelungi nefericirea.

2. Nu-mi plac bărbaţii care se panichează mai repede decât o femeie.

3. Nu-mi plac bărbaţii care se instalează la tine în casă fără ca măcar să se fi pus problema mutatului în doi.

4. Nu-mi plac bărbaţii disperaţi să se căsătorească.

5. Nu-mi plac bărbaţii care folosesc diminutive.

6. Nu-mi plac bărbaţii care se consideră a fi într-o relaţie cu tine, doar pentru simpul motiv că aţi băut o cafea împreună.

7. Nu-mi plac bărbaţii care nu au curajul de a aborda o femeie şi o urmăresc pe ascuns.

8. Nu-mi plac bărbaţii care dau 10 telefoane pe zi pentru a te întreba” ce faci?”.

9. Nu-mi plac bărbaţii care fac gesturi disperate.

10. Nu-mi plac bărbaţii urmăriţi de fantomele fostelor iubite.

De-a lungul timpului am întâlnit tot felul de ciudaţi....

Cum aş putea să-l uit pe „amărâtul” ăla care îmi povestea că el are deja cumpărat costumul pentru nuntă întrucât trebuie să se căsătorească şi el. Când l-am auzit, gândul mi-a zburat imediat la bunicuţele care îşi pregătesc minuţios hainele pentru înmormântare.

Avea 30 de ani şi locuia cu mama şi bunica lui. Avea o maşină pe care o chema Cleopatra şi la care meşterea în fiecare week-end.

Cu V. a fost cu totul altceva J Ne-am văzut, ne-am plăcut, ce rămâne de făcut? Nu am apucat să mă gândesc prea mult la această întrebare pentru că el ştia ce are de făcut. S-a  mutat încet, încet la mine, aducându-şi treptat hainele de la mama lui de acasă. Eu faze d’astea ştiam că fac femeile… pentru „a marca terenul”. Dar na, surpriză!

Am lăsat-o cum a picat...dar  nu am putut s-o las prea mult timp....

Îmi amintesc că într-o zi mă striga disperat din baie.

“ -   Vino, vino!

  -   Ce s-a întâmplat?

-          S-a crăpat furtunul de la duş!

-          Şi ce ai vrea să fac eu? Voi cumpăra altul.”

Minunat dialog, nu-i aşa?   J))) Atâta panică pentru un furtun de duş?

De ce? De ce eu? De ce mie? J)))

Simpaticul de G, după mai multe discuţii virtuale m-a convins să ies la o cafea. Mi s-a părut un tip amuzant, motiv pentru care întâlnirea chiar mi-a făcut plăcere şi am încheiat cu „ mai vorbim!”. La câteva zile aflu că el se considera  într-o relaţie cu mine. Eram într-o relaţie şi eu nici măcar nu ştiam ???!!!! Există femei care fac astfel de scenarii după ce ies la o cafea cu un tip care le place, dar ca un bărbat să se considere într-o relaţie după ce am băut o cafea împreună mi s-a părut prea mult.

Şi atunci mă întreb: oare am devenit eu prea insensibilă, prea lipsită de romantism sau bărbaţii se feminizează din ce în ce mai mult?