duminică

Să îl cunoaștem pe copil separându-l de problemele de comportament

 


În același mod în care un adult poate trece printr-o depresie după ce a părăsit o relație sau și-a schimbat locul de muncă, copiii trec în mod constant prin schimbări psihologice, cât și emoționale, pe măsură ce cresc.

Psihologul Eric Erickson  a descoperit următoarele etape ale dezvoltării psihosociale :

 de la naştere la 1 an:  perioadă caracterizată prin încredere/ neîncredere

- 1-3 ani (copilăria mică): autonomie/ îndoială, rușine

- 6-12 ani (copilăria mare): competență/ inferioritate

- 12-20 ani (adolescența): identitate de sine / confuzie de rol

- 20- 30/35 ani (tânărul adult): dragoste/ tendința spre retragere socială

- 35-65 ani (adultul): productivitate/ stagnare

- stadiul bătrâneţii (peste 65 de ani) caracterizat de criză: integritate psihică/ disperare


Majoritatea etapelor de dezvoltare psihosocială se petrec din copilărie până în adolescență. Există modificări specifice de dezvoltare prin care trece fiecare copil.

Copilăria timpurie solicită dobândirea autonomiei și a sentimentelor de rușine și îndoială. Odată ce ajung la grădiniță, copiii sunt captivi între inițiativă și vinovăție, mai ales atunci când fac ceva greșit. Odată ce au intrat în școala primară, ei regăsesc sentimentul competenței în ceea ce fac și încercă totodată să nu se simtă inferiori colegilor lor. Când ajung la adolescență caută să-și găsească propria identitate. Ei se confruntă adesea cu ceea ce se numește confuzie de rol, încercând să definească cine sunt în mintea lor și în societate.

Avem așteptări mari de la copii. Vrem ca ei să înțeleagă consecințele din lumea reală. Vrem să anticipeze modul în care vom acționa la comportamentul lor. Vrem să înțeleagă ce efect are comportamentul lor asupra celorlalți. Trebuie însă să fim atenți la modul în care interacționăm cu copiii.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care îl putem oferi copiilor în perioada copilăriei timpurii este încrederea în sine.

Copiii pot învăța să aibă încredere în propria capacitate de a lua decizii dacă noi renunțăm la dorința de a deține controlul în fiecare moment.

Experții în psihologia copilului de la Universitățile din Oxford și Pittsburgh spun că termenul de „tulburare” ar trebui folosit cu prudență pentru copiii cu vârste până la 5 ani și pun la îndoială validitatea acestuia. Profesorii Frances Gardner și Daniel S. Shaw spun că există dovezi limitate care să demonstreze că problemele preșcolare indică la rândul lor probleme în viața adultă sau că problemele de comportament sunt dovezi ale unei adevărate tulburări. „Există îngrijorări cu privire la distingerea comportamentului normal de cel anormal în schimbările determinate de dezvoltarea rapidă”, consideră ei.

Cel mai probabil copilul mic se confruntă cu o problemă temporară de comportament și/sau emoțională. Multe dintre acestea dispar cu timpul, dar necesită răbdarea și înțelegerea părinților.

Părinții joacă un rol crucial în tratarea problemelor comportamentale din copilăria timpurie.

Când vorbim despre stiluri parentale, există patru tipuri principale:

- Autoritar: reguli stricte, fără compromisuri și fără aport din partea copiilor;

- Democratic: reguli stricte, dar părinții sunt dispuși să asculte și să coopereze cu copiii lor;

- Permisiv: puține reguli și puține cerințe impuse. În această casă nu există multă disciplină, iar părinții își asumă de obicei rolul de prieten; 

- Neimplicat: fără reguli și foarte puțină interacțiune. Acești părinți sunt detașați și pot respinge sau neglija copiii.

 

 

***

Două dintre problemele de comportament cu care se confruntă părinții în perioada copilăriei timpurii sunt încăpățânarea și capriciile copilului.

Cu toții preferăm soluțiile în locul sfaturilor, de aceea ofer mai jos posibile soluții la aceste două probleme.

1.     ÎNCĂPĂȚÂNAREA - tendința de a nu ceda și a obține ceea ce dorește prin supărare și confruntare.

Cauza: dereglarea relațiilor interpersonale dintre părinți și copil; incapacitatea de a susține copilul într-o situație dificilă; ignorarea intereselor și necesităților copilului; afirmarea autorității părintești prin forță.  

Soluția: manifestați fermitate și perseverență fără a vă supăra sau irita; nu înjosiți copilul; nu folosiți constrângerile; controlați-vă emoțiile și acțiunile proprii; amânați rezolvarea problemelor controversate.

2.     CAPRICIILE sau CRIZELE DE NERVI – stare neobișnuită manifestată prin plâns, țipăt, contorsionări violente ale corpului, încercări de a lovi, aruncarea obiectelor, trântirea ușii, supărare.  

Cauza: cuvinte spuse imprudent de către membrii familiei; lipsa exigenței din partea adulților; reacția negativă a părintelui față de capriciu; dragostea părintească excesivă; îndeplinirea tuturor dorințelor copilului de către adulți; metodă eficace de a obține ce vrea; manifestarea protestului în situația reprimării nemotivate de către adulți a independenței și inițiativei copilului; supraexcitarea sistemului nervos al copilului.    

Soluția: sustrageți atenția copilului de la sursa capriciului prin cererea de a părăsi încăperea sau prin mângâiere; dacă nu vrea, ieșiți voi; comportați-vă calm când copilul devine capricios; nu cedați niciodată; evitați amenințările, reproșurile, pedepsele. Discutați calm cu copilul după ce s-a liniștit; fiți moderat de exigenți; învățați copilul să accepte refuzul, astfel formând deprinderea de a ține cont de părerea și interesele altora; arătați-i cât de mult îl iubiți.

 

***

Recomandare de lectură:

”Cum să educăm copiii mici cu respect și blândețe” de Janet Lansbury, editura Univers, anul apariției 2020

 

*** Dacă acest text te-a ajutat să găsești un răspuns sau să-ți pui o întrebare și ești interesat să îmbunătățești anumite aspecte personale legate de subiectul discutat ori pur și simplu să afli mai multe detalii sau recomandări de lectură, îmi poți scrie la adresa de e-mail: dezvoltarepersonala.psihologie@gmail.com

 

** Foto credit: Mihaela Petre

 

 

 

joi

Sindromul impostorului. Cum să faci față sentimentului de impostură

 


A fi prins între dorința de a excela și teama de a obține succes poate fi dureros și paralizant. 

Ai auzit de sindromul impostorului? Cineva care suferă de acest sindrom se îndoiește de realizările sale sau de capacitatea sa de a face anumite lucruri și se teme că va fi demascat drept un impostor.

În anii 70, psihologii Dr. Pauline R. Clance și Dr. Suzanne A. Imes au studiat 150 de femei care se bucurau de foarte mare succes. Deși colegii lor aveau o impresie foarte bună despre ele, acestea câștigaseră premii și avuseseră rezultate foarte bune la teste, toate își puneau succesul pe seama norocului, nu a capacității.

Un studiu realizat ulterior a arătat că nu doar femeile de succes se simt ca niște impostoare - a te îndoi de abilitățile tale și a te îngrijora că ceilalți te vor demasca drept un șarlatan este o experiență cu care mulți oameni se confruntă.

Este nevoie de curaj pentru a-ți depăși îndoiala de sine, însă dacă privești înapoi la succesele și experiențele avute, poți trimite îndoiala de sine la plimbare! J

Unele caracteristici comune ale sindromului impostorului includ:

 Incapacitatea de a-ți evalua în mod realist competențele și aptitudinile

 Atribuirea succesului tău factorilor externi

- Reproșarea performanței

- Teama că nu te vei ridica la înălțimea așteptărilor

- Autosabotarea

- Îndoiala de sine

- Stabilirea unor obiective foarte provocatoare și senzația de dezamăgire când nu le atingi

 

Trăsăturile de personalitate determină în mare măsură sindromul impostorului. Cei care îl experimentează se luptă cu autoeficacitatea scăzută, perfecționismul și nevrotismul. 

- Autoeficacitatea se referă la credința proprie în capacitatea de a reuși.

- Perfecționismul joacă un rol semnificativ în sindromul impostorului. Un perfecționist este cineva care se străduiește să fie impecabil. Acest lucru se realizează adesea prin încercarea de a controla situațiile, prin muncă din greu, prin critică adusă sieși sau celorlalți.

- Nevrotismul este una dintre cele cinci mari dimensiuni ale personalității care este legată de niveluri mai ridicate de anxietate, nesiguranță, tensiune și vinovăție.


Ce arată cercetările

  • Aproximativ 25 – 30% dintre cei cu performanțe mari pot suferi de sindromul impostorului
  • Aproximativ 70% dintre adulți pot experimenta acest sindrom cel puțin o dată în viață
  • Eșecul după un șir de succese poate determina pe cineva să se critice și să-și pună la îndoială aptitudinile generale
  • Persoanele cu sindromul impostorului se pot lupta cu anxietatea sau depresia
  • Mediile competitive pot pune bazele acestui sindrom
  • Mulți dintre cei care s-au confruntat în copilărie cu o presiune puternică din partea părinților cu privire la rezultatele școlare ajung să sufere de acest sindrom

 

***

Câteva ponturi pentru a face față sentimentului de impostură:

- Împărtășește-ți sentimentele! Vei fi surprins să descoperi că majoritatea oamenilor au aceleași sentimente ca și tine.

- Petrece puțin timp observând oamenii! Vei vedea că majoritatea sunt prea preocupați de propriile lor dubii în legătură cu propria persoană pentru a le observa pe ale tale. 

- Încurajează-i pe ceilalți! Așa îți poți distrage atenția de la grijile îndreptate asupra propriei persoane și îți exersezi abilitățile.

- Ascultă în loc să compari! Comparându-te cu ceilalți, vei ajunge să găsești defecte la propria persoană.

- Recunoaște-ți și celebrează-ți reușitele, oricât de mari sau mici ar fi ele!

- Învață să tolerezi disconfortul și să accepți imperfecțiunea !

 

***

 

Recomandare de lectură:

 

Ø  ”Imperfecți, liberi și fericiți. Practici ale stimei de sine” de Christophe Andre, editura Trei, anul apariției 2010

 

 

*** Dacă acest text te-a ajutat să găsești un răspuns sau să-ți pui o întrebare și ești interesat să îmbunătățești anumite aspecte personale legate de subiectul discutat ori pur și simplu să afli mai multe detalii sau recomandări de lectură, îmi poți scrie la adresa de e-mail: dezvoltarepersonala.psihologie@gmail.com

 

vineri

Explicația psihologică a blocajelor financiare. Exercițiu de conștientizare și îmbunătățire a relației cu banii

 


Banii reprezintă o energie de schimb. Pentru a primi bani trebuie să dăm ceva Universului: timp, emoții, creații proprii, acțiune. Ceea ce dăruim Universului e constituit de acțiunile noastre fizice, energia psihică investită, cunoștințele noastre, emoțiile, pasiunea și creația.

Larisa Renar, doctor în psihologie, autoare a unor bestselleruri de dezvoltare personală, vorbește despre baraje monetare atunci când se referă la fluxul de bani care ar putea fi blocat. Ea consideră că blocajele financiare se pot manifesta pe 6 niveluri:


1.     Nivelul spiritual- lucrurile pentru care câștigăm bani. Pentru supraviețuire sau pentru realizarea potențialului nostru?

 

2.     Nivelul mental- ceea ce gândim și ce spunem despre bani, setările și convingerile noastre.

 

3.     Nivelul emoțional- ce simțim față de bani, cum ne gândim la ei, cum interacționăm cu ei. Îi privim cu dragoste, cu admirație, cu ură? Ne bucurăm de ei, le suntem recunoscători sau suntem supărați pe ei?

 

4.     Nivelul senzorial- ce simțim când atingem banii: satisfacție sau repulsie, dorință sau greață? De acest nivel depinde ce fel de flux al banilor suntem gata să primim, să acceptăm și să păstrăm.

 

5.     Nivelul fizic- ceea ce facem cu banii. Ce fel de atitudine avem față de ei în lumea materială, cum ne purtăm cu ei, unde îi ținem și cum îi ținem, mototoliți în buzunar sau neteziți frumos într-un portofel?

 

6.     Nivelul de neam- cum se comportă neamul nostru cu banii. Există o interdicție a neamului referitoare la bani sau bogăția este permisă?

 

Chiar dacă petrecem nenumărate ore gândindu-ne la modalități de a face mai mulți bani, este posibil să nu ne gândim prea mult la modul în care ne raportăm la bani. De aceea conștientizarea  ne poate ajuta să deblocăm resursele financiare.

Bunăstarea financiară este o componentă a bunăstării generale

„Sănătatea financiară înseamnă a avea o relație conștientă și intenționată cu banii, care este satisfăcătoare și nu este prea stresantă”, a spus Brad Klontz , PsyD, psiholog financiar și director de cercetare la H&R Block Dollars & Sense.

Emoțiile și banii

Cele mai importante emoții în relație cu banii sunt frica, vinovăția, rușinea și invidia.

Merită să depunem ceva efort pentru a deveni conștienți de emoțiile noastre legate de bani deoarece, fără conștientizare, acestea vor tinde să depășească gândirea rațională și vor conduce acțiunile noastre.

Influența familiei și a copilăriei nu se termină niciodată

Relația noastră de astăzi cu banii provine din copilărie. Convingerile noastre despre bani ne conduc comportamentele financiare și, de obicei, nici măcar nu suntem conștienți de acest lucru.

Fiecare familie are propria sa psihologie particulară a banilor. Despre ce se poate vorbi, cine ar trebui să dețină controlul, ce responsabilități bănești sunt atribuite fiecărui membru al familiei, cât de importanți sau nu sunt banii.

În plus, există întotdeauna povești despre bani care fac parte din identitatea unei familii.

Cheia deblocării fluxului nostru financiar este conștientizarea.

O mare parte din lumea noastră emoțională este inconștientă. Dar nu este atât de greu de accesat dacă știm ce să căutăm și avem un plan pentru tipurile de emoții și povești de familie care ne pot influența relația personală cu banii.

***

Exercițiu

Luați o foaie de hârtie și împărțiți-o în două coloane pe verticală.

Inspirați, apoi expirați și treceți treptat înapoi în copilărie. Aveți mai puțin de 6 ani. Amintiți-vă o situație legată de bani, ascultați ce spun părinții, bunicii sau ce gândiți voi, copilul de atunci.  Luați foaia și scrieți în stânga toate frânturile de gânduri, fraze sau cuvinte care v-au rămas în minte.

Inspirați apoi expirați și reveniți în prezent. Amintiți-vă o situație recentă legată de bani și notați ce vorbeau oamenii care vă înconjoară, părinți, prieteni, soț/ soție.

Uitați-vă la ceea ce ați scris, acelea sunt setările legate de bani.

Tăiați cu pixul sau rupeți tot ceea ce ați scris în coloana din partea stângă.

Scrieți în coloana din dreapta afirmații pozitive legate de bani. Citiți-le și recitiți-le zilnic ( 21 de zile sau cât considerați că este nevoie).

 

Exemple de afirmații pentru deblocarea fluxului financiar:

-       Iubesc banii și banii mă iubesc pe mine!

-       Pot obține venituri mai mari, merit acest lucru!

-       Renunț la atitudinea mea ostilă față de bani și le dau voie să vină la mine!

-       Îmi tratez banii ca pe un prieten și Universul este generos și abundent cu mine!

-       Am parte de prosperitate pe toate planurile!

 

 ***

Recomandări de lectură:

1.      ”Afirmațiile pozitive. Experimentează chiar acum tot ce poate fi mai bun în viață”, de  Louise L. Hay, editura Adevăr Divin, anul apariției 2020;

 

2.     ”Tu şi banii. Cum să-ţi controlezi relaţia cu banii”, de Emmanuelle Daviet, Marc Levy-Davila, editura Trei, anul apariției 2007

 

 

*** Dacă acest text te-a ajutat să găsești un răspuns sau să-ți pui o întrebare și ești interesat să îmbunătățești anumite aspecte personale legate de subiectul discutat ori pur și simplu să afli mai multe detalii sau recomandări de lectură, îmi poți scrie la adresa de e-mail: dezvoltarepersonala.psihologie@gmail.com



 

miercuri

Influența genei și a mediului în dezvoltarea copilului

 


Dacă trăsăturile de personalitate ale unui copil și tendințele comportamentale sunt ori un rezultat al eredității ori o consecință a creșterii lor este o dezbatere veche. O mare parte din controversa dintre natură și dezvoltarea copilului este rezultatul unei neînțelegeri despre genetică: credința greșită că soarta și genetica sunt sinonime.

Pe măsură ce cercetătorii aprofundează subiectul, ei constată că multe aspecte ale dezvoltării despre care se credea că sunt determinate de mediul copilului au și o componentă genetică, în timp ce altele despre care se credea că sunt controlate exclusiv de ereditate sunt foarte influențate de factori externi.

Today's Parent dezvăluie că multe studii referitoare la efectul experiențelor și mediului asupra unui copil sunt eronate, deoarece este imposibil pentru cercetători să controleze eficient genetica. În schimb, studiile care susțin că educația nu are impact asupra dezvoltării copilului ignoră rolul vital pe care îl joacă părinții în încurajarea celor mai bune atribute și comportamente la copiii lor - și descurajarea comportamentelor dăunătoare sau negative.

Genele determină anumite caracteristici umane, cum ar fi culoarea ochilor și a părului și incidența bolilor genetice. Cu toate acestea, majoritatea trăsăturilor umane, inclusiv speranța de viață, înălțimea și greutatea, au atât o componentă de mediu, cât și o componentă genetică.

De exemplu, teoria învățării sociale afirmă că cei mici învață observând comportamentul celorlalți, astfel încât stilurile parentale și experiențele învățate ale copilului determină dacă aceștia se comportă politicos sau agresiv în situații specifice.

Componenta genetică a învățării cuprinde fundamentul biologic al proceselor cognitive, așa cum este explicat în Frontiers in Psychology . ”Contribuțiile genetice și epigenetice în procesul de învățare sunt moștenite și interacționează cu învățarea comportamentală, cum ar fi obiceiurile de studiu și disponibilitatea resurselor educaționale.”

Un studiu a constatat că tiparele de somn ale bebelușilor sunt determinate în primul rând de genetică. În mod similar, 60% din temperamentul unui bebeluș este stabilit de genă; iar dacă este sociabil sau timid este tot ”vina” genei.

Așa cum copiii care sunt binecuvântați genetic și cresc în medii privilegiate tind să devină adulți de succes, copiii care sunt mai puțin norocoși din punct de vedere genetic și crescuți în medii mai puțin avantajate tind să aibă mai puțin succes.

Interacțiunile genă-mediu oferă totuși o speranță, deoarece se pare că schimbarea mediului ar putea avea efecte pozitive asupra dezvoltării.

O genă a agresiunii te duce la închisoare dacă ești dintr-un mediu mai puțin avantajat, dar dacă trăiești într-un mediu privilegiat, gena agresiunii te poate duce la practicarea unei meserii care îți poate canaliza agresivitatea în ceva bun, de exemplu vei practica un sport precum boxul. Cu alte cuvinte, mediul unui individ poate modifica efectul pe care ADN-ul moștenit îl are asupra rezultatelor dezvoltării.

„Dacă schimbăm mediile copiilor într-un mod care să le completeze genetica, s-ar putea să le putem spori punctele forte și să le atenuăm punctele slabe”, spune sociologul  Dalton Conley, citat de BOLD, platformă digitală dedicată modului în care copiii și tinerii se dezvoltă și învață.

Cercetările sugerează că influența mediului este importantă atunci când vine vorba despre somn și anxietate la copii.

Influența mediului asupra somnului la copii

Zece până la 13 ore de somn pe noapte este un interval ideal pentru copiii mici ca aceștia să obțină o funcționare adecvată în timpul zilei (siesta nu este luată în considerare; National Sleep Foundation, 2015 ). Numeroase studii au găsit legături între factorii de mediu stresanți ai familiei și somnul copilului. Dezorganizarea generală a locuinței și stresul au fost legate de întreruperile și tulburările de somn în copilărie și adolescență.

O rutină de somn poate fi stabilită în jurul vârstei de 18 luni. Aceasta ar putea include o oră constantă de culcare și o activitate liniștitoare înainte de a dormi, cum ar fi citirea unei cărți sau ascultarea unei melodii liniștitoare. Copiii ar trebui să fie culcați atunci când sunt puțin adormiți, dar încă treji, astfel încât să învețe cum să adoarmă.

Prea puțin somn îl face pe copil iritabil și nervos, în timp ce prea mult timp petrecut în pat poate duce la trezirea copilului de mai multe ori. Astfel, este necesar să se găsească un echilibru între orele de somn și de trezire.

Somnul este o componentă esențială a dezvoltării cognitive și fizice sănătoase. Lipsa somnului poate pune copiii în pericol pentru o varietate de probleme. Având în vedere că durata somnului copiilor a scăzut în ultimele decenii, este necesar să se înțeleagă factorii determinanți ai somnului copiilor, inclusiv rolul comportamentelor de sprijin parental.

Comportamentele părinților joacă un rol cheie în influențarea tiparelor de somn ale copiilor

Părinții pot sprijini somnul copilului prin aplicarea unor reguli, cum ar fi stabilirea orelor de culcare. Deși nevoile și provocările legate de somn diferă foarte mult în funcție de vârstele copiilor, stabilirea unei rutine de culcare și dezvoltarea unui mediu structurat (de exemplu, orele regulate de masă în familie) pot îmbunătăți somnul atât pentru copiii mici, cât și pentru adolescenți.

 

*** Dacă acest text te-a ajutat să găsești un răspuns sau să-ți pui o întrebare și ești interesat să îmbunătățești anumite aspecte personale legate de subiectul discutat ori pur și simplu să afli mai multe detalii sau recomandări de lectură, îmi poți scrie la adresa de e-mail: dezvoltarepersonala.psihologie@gmail.com

 

vineri

Recunoștința ca exercițiu pentru sănătatea fizică și psihică

 


Recunoștința este sentimentul de mulțumire sau de fericire ca răspuns la un beneficiu tangibil (cum ar fi un cadou sau o favoare), sau intangibil (cum ar fi o zi frumoasă), conform definiției Asociației Americane de Psihologie.

Cercetările arată că exersarea  recunoștinței – adică alocarea timpului pentru a recunoaște și a aprecia lucrurile bune din jurul tău sau lucrurile bune pe care le fac oamenii pentru tine – este folositoare în multe aspecte ale sănătății și bunăstării.

Recunoștința poate ajuta la consolidarea relațiilor, la consolidarea sănătății mintale și chiar la îmbunătățirea markerilor sănătății fizice, cum ar fi tensiunea arterială și somnul.

O cercetare publicată în ”Journal of Psychosomatic Research”,  în august 2020, a analizat datele din 19 studii anterioare și a concluzionat că recunoștința este strâns legată de îmbunătățirea sănătății fizice prin controlul tensiunii arteriale, al nivelului zahărului din sânge și calitatea somnului.

Prin studierea mecanismelor neuronale care sunt responsabile pentru sentimentele de recunoștință, cercetătorii au demonstrat că la nivelul creierului, judecățile morale care implică sentimente de recunoștință sunt evocate în cortexul temporal anterior drept. Persoanele care exprimă și simt recunoștință au un volum mai mare de substanță cenușie în circumvoluția temporală inferioară dreaptă.

Atunci când ne exprimăm recunoștința și primim același lucru, creierul nostru eliberează dopamină și serotonină, cei doi neurotransmițători care ne fac să ne simțim „bine” și ne îmbunătățesc imediat starea de spirit.

Cum influențează recunoștința creierul

Te eliberează de emoții toxice;

- Reduce durerea;

- Îmbunătățește calitatea somnului;

- Ajută la reglarea nivelului de stres;

- Reduce anxietatea și depresia.

Recunoștința este principiul spiritual care reprezintă baza propriei evoluții. Recunoștința este o stare de a fi.  Ca toate lucrurile din viața noastră, recunoștința este o alegere. Putem fi recunoscători sau nu.

Opuse recunoștinței sunt resentimentul, furia sau înverșunarea.

Consider că este necesar să ne dezvoltăm treptat obiceiul recunoștinței în viața noastră. Pentru a realiza când ne simțim recunoscători trebuie să ne mărim suficient conștientizarea.


***

Îți propun un exercițiu de apreciere: lista zilnică a lucrurilor pentru care ești recunoscător.

Poți fi recunoscător pentru orice - lucruri mărunte, lucruri mari, lucruri materiale, lucruri spirituale, oameni, locuri, rezultate, vreme etc. Nu există limite în privința lucrurilor pentru care te simți recunoscător.

Vei avea nevoie de un pix, de un jurnal și de câteva minute pe zi.

1.Scrie în jurnalul tău, pe o pagină albă, într-o coloană, numerele de la 1 la 10.

2. Lângă fiecare număr, scrie un lucru pentru care ești recunoscător.

3. Fă asta în fiecare zi, timp de o săptămână sau mai mult, până când va deveni ceva natural.

4. Când te simți pregătit, schimbă-ți obiceiul. În loc să le mai notezi, fă-ți o listă interioară și continuă acest exercițiu zilnic,

Exemplu:

Sunt recunoscător pentru:

 1.  Lumina zilei.

2.  Cafeaua de dimineață.

3. Perseverență (îmi permite să îndeplinesc, puțin câte puțin, tot ce îmi un în minte).

4. Zâmbete (îmi place să zâmbesc și să îi determin și pe alții să zâmbească).

5. Toamnă (îmi place toamna cu foșnetul frunzelor și adierea vântului).

6. Oamenii minunați pe care Universul mi-i scoate în cale (de la fiecare am ceva de învățat).

7. Prieteni (timpul petrecut cu prietenii, indiferent de durata lui este o binecuvântare pentru suflet).

8.  Familie.

9. Sănătatea trupească și sufletească.

10. Visuri și speranțe.

 

***


Recunoștința noastră ar trebui să se reflecte în modul în care ne comportăm.  Din păcate nu se întâmplă mereu așa cum ar fi firesc. Spunem că familia este importantă pentru noi, dar nu ne purtăm cu ea așa cum trebuie, suntem morocănoși și nervoși când suntem împreună. Spunem că ne prețuim casa și mașina, dar nu le curățăm și nu le îngrijim. Aceste exemple și multe altele sunt detaliile pe care le pierdem.

Dacă ne prețuim viața și prețuim oamenii și lucrurile din viața noastră, atunci trebuie să-i tratăm cu grijă și respect. Grija este piatra de temelie a recunoștinței, însemnând atenție, considerație și respect.

 

Dacă te-am convins despre importanța exprimării recunoștinței, îți recomand cartea ”Darul recunoștinței. Jurnalul binecuvântărilor tale”, de Louise Hay, apărută în 2022 la editura Niculescu.

 

Dacă vrei să împărtășești cu mine experiența ta legată de recunoștință sau vrei să te ghidez către alte exerciții de apreciere a propriei tale vieți, îmi poți scrie pe adresa de e-mail: dezvoltarepersonala.psihologie@gmail.com

 

Cu recunoștință,

Simona

 

 

 

 

 

sâmbătă

Recomandări de lectură pentru actuale și viitoare mame

 


 

Sarcina este o perioadă minunată, dar și stresantă. Schimbările aduse corpului  și simptomele surprinzătoare reprezintă o experiență aparte. Pregătirea pentru cele nouă luni este cheia sănătății mintale și fizice. Citirea unei cărți (sau a mai multora!) poate fi o experiență utilă pentru a afla mai multe despre corpul tău, despre schimbările din viitor și despre cum să interacționezi mai bine cu pruncul tău. Poate că unele cărți vor demitiza credințele de lungă durată, vor contesta orice idei preconcepute pe care le-ai avut și vor aduce lumină asupra celor mai nerostite aspecte ale creșterii copilului.

 


1. ”Mindfulness: Nașterea conștientă - Antrenarea minții, corpului și inimii înainte și după naștere”, de Nancy Bardacke- editura Herald

„Introducerea practicii mindfulness în procesul nașterii este o intervenție lăudabilă: în acest fel, nivelul de teamă și de stres va fi mult diminuat, iar experiența nașterii va fi mai plină de satisfacții pentru toți cei implicați. Nu este nevoie decât să aplicăţi tehnicile pe care Nancy Bardacke le explică foarte clar în această carte. Mai mult decât atât, veți descoperi că practica mindfulness se aplică la fel de bine în ceea ce privește parentajul, dar și în privința celorlalte aspecte ale vieții.” - Andrew Weil, MD, autor de mare succes aflat pe lista bestsellerurilor New York Times

Mindfulness. Nașterea conștientă reprezintă o contribuție unică, pozitivă și bine-venită în lumea nașterilor. Atunci când asist la o naștere în secția de obstetrică, de cele mai multe ori îmi dau seama care sunt elevii lui Nancy datorită atitudinii pe care o au şi faptului că îmbrățișează cu entuziasm momentele travaliului, datorită concentrării și capacității lor uimitoare de a face față neasteptatelor dificultăți. Recomand cu căldură această carte tuturor femeilor gravide.” - Patricia A. Robertson, MD, profesor și medic curant cu specializarea obstetrică și ginecologie, Universitatea din California, San Francisco

„Mindfulness. Nașterea conștientă folosește un amestec unic de meditație, yoga și informații științifice, pe care îl transformă apoi într-o abordare simplă și prietenoasă a maternității și a schimbărilor care apar în viață familiei după nașterea copilului. Este o modalitate practică de abordare a multiplelor intruziuni tehnologice, care reprezintă o parte covârșitoare a obstetricii moderne din ziua de azi.” - Douglas W. Laube, MD, fost președinte al Colegiului American al Obstetricienilor și Ginecologilor

 

Nancy Bardacke, moașă, profesor de mindfulness și director fondator al Mindfulness-Based Childbirth and Parenting (MBCP), și-a oferit serviciile de asistență la naștere începând din anul 1971. În toată această perioada de lucru ca moașă, Nancy a asistat la nașteri care au avut loc la domiciliu, în centre de naștere și în spitale. De asemenea, Nancy este o veche practicantă a meditației, care și-a început educația și formarea profesională în cadrul Programului de Reducere a Stresului prin Practică Mindfulness (MBSR), cu Jon Kabat-Zinn, Ph.D., în anul 1994. După ce a predat cursul MBSR timp de câțiva de ani, Nancy a început să adapteze acest program la nevoile femeilor gravide și ale partenerilor lor, creând astfel programul MBCP. Începând din anul 1998 și până în prezent, de programul MBCP au beneficiat peste 1 000 de viitori părinți. Pe lângă faptul că este coordonatoarea programului MBCP în cadrul Centrului Osher pentru Medicină Integrativă al Centrului Medical de pe lângă University of California, San Francisco, Nancy conduce ateliere de practică mindfulness atât pentru viitorii părinți, cât și pentru furnizorii de servicii medicale, precum și cursuri de formare pentru instructori MBCP în Statele Unite și peste hotare.

 

www.mindfulbirthing.org

 

Cartea poate fi cumpărată de aici: https://edituraherald.ro/carti/mindfulness-nasterea-constienta-antrenarea-mintii,-corpului-si-inimii-inainte-si-dupa-nastere-detail#.YU9NoLgzY2w



2.”La ce să te aștepți când ești însărcinată”, de Heidi Murkoff - editura Lifestyle Publishing

Trebuie să te aștepți la tot ce e mai bun! Această a cincea ediție complet nouă (inclusiv copertele) este plină de informații indispensabile, sfaturi practice, observații realiste, sugestii ușor de aplicat și multe cuvinte de liniștire. Vei afla ultimele noutăți despre diagnosticele prenatale, ce medicamente sunt sigure și care sunt cele mai actuale opțiuni pentru naștere – de la nașterea în apă la cezariana blândă. Și stilul de viață din timpul sarcinii se bucură de egală atenție: alimentația (inclusiv tendințele alimentare), cafeaua, exercițiile fizice, munca, activitatea sexuală, călătoriile, menținerea frumuseții, îngrijirea pielii și altele. Crezi că ești însărcinată? Vei găsi soluții pentru toate. Sarcină multiplă? Există un capitol special pentru asta. Aștepți să devii tătic? Cartea aceasta nu te-a uitat nici pe tine.

 

Răspunsuri la toate întrebările despre sarcină:

„Când îmi pot face singură, acasă, un test de sarcină?"

„Cum să mănânc pentru doi dacă mi-e prea greață să mănânc și pentru unul?"

„Pot să-mi continui orele de spinning?"

„Am voie să mănânc pește și brânzeturi moi?"

„Pot să merg la serviciu până la naștere? Care sunt drepturile mele la locul de muncă?"

„Am pete și coșuri pe față – unde e strălucirea?"

„ Ar trebui să aflăm sexul copilului? Să facem o ecografie 4D?"

„O să-mi dau seama când începe travaliul?"

 

Heidi Murkoff este autoarea seriei de ghiduri de sarcină „La ce să te aștepți”. Ea este, de asemenea, creatorul WhatToExpect.com și fondatorul Fundației What to Expect. Revista Time a numit-o pe Murkoff una dintre cele 100 de persoane cele mai influente din lume pentru 2011. (Wikipedia).

 

Cartea poate fi cumpărată de aici: https://lifestylepublishing.ro/carte/heidi-murkoff-la-ce-sa-te-astepti-cand-esti-insarcinata/2335/

 

 


3. ”Tata nu-i ca mama. Cum răspunde un tată la nevoile copilului mic”, de  Josephine Schwarz-Gerö - editura Trei

Deși vedem în ultima vreme tați care plimbă căruciorul sau care nu se jenează să schimbe scutecele bebelușului, rolul patern este confundat, în continuare, cu cel al "părintelui de duminică" – tatăl își vede mai departe de jobul său și de hobbyurile sale și, uneori, își răsfață, la final de săptămână, copilul cu niște cadouri menite să-i suplinească lipsa. Însă, chiar dacă prima legătură a unui copil nou-venit pe lume este cea avută cu figura maternă, tatăl este un motor de dezvoltare la fel de important în primii ani de viață. Plecând de la cercetările de ultimă oră din psihologia dezvoltării, dar și de la o bogată cazuistică, cartea arată că mama este "portul" care oferă protecție și adăpost în fața furtunilor vieții, pe când tatăl asigură explorarea în largul mării, curiozitatea și dorința de a influența mersul lucrurilor. Prezența tatălui este, deci, absolut necesară pentru a aduce copilului bucuria descoperirii și autonomia de care are nevoie în primii ani de viață. Concret, tatăl va trebui să fie dispus să se joace mai des cu cel mic, să se lase în voia planurilor sale și să-l încurajeze să ia decizii în mod autonom. La rândul ei, mama este sfătuită să aibă mai multă încredere în intuiția și strategiile tatălui, chiar dacă lucrurile se vor desfășura altfel decât s-ar aștepta ea. Doar așa cei doi părinți vor putea rezolva într-un mod echilibrat problemele micii copilării – de la cele referitoare la somn și hărnire, până la dificultățile privind impunerea unor limite sau rezolvarea unor conflicte.

 

Josephine Schwarz-Gerö este specialistă în psihosomatica sugarilor și lucrează, în calitate de medic neonatolog, la Clinica de Copii Glanzing din Viena. De asemenea, predă la Universitatea din Viena un curs despre tulburările de alimentație în copilăria mică.

 

Cartea poate fi cumpărată de aici: https://www.edituratrei.ro/carte/josephine-schwarz-gero-tata-nu-i-ca-mama-cum-raspunde-un-tata-la-nevoile-copilului-mic/3535/

 

 


4. ”Ce trăiește copilul și ce simte mama lui”, de Speranța Farca - editura Trei

Autoarea a încercat să răspundă la întrebări precum:

Cum înțelege mama ce-i „spune” nou-născutul ei?

Care sunt spaimele noastre profunde și cum ne formează ele?

De ce suntem superstițioși?

Cum devenim creativi?

Cine este „mami”?

Ce aduce după sine înțărcarea?

Ce semnificații au cuvintele?

Ce este și cum ne ajută jocul?

Care este rolul tatălui?

Ce rol are comunitatea?

Speranța Farca este psihanalist și conferențiar universitar doctor la Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic din cadrul Universității Naționale de Arte, București. Site: https://speranta.farca.ro. Cărți publicate: ”Despre frica de necunoscut”, Editura Universitară, București, 2020; ”Leacuri pentru frica de necunoscut”, Editura Universitară, București, 2020; ”Independența copilului”, Editura Humanitas, București, 2018, ediție reeditată, adăugită și revizuită (carte publicată ca e-book pe iTunes în 2014); ”Venirea pe lume a copilului”, e-book, iTunes, 2014; ”The Newborn and his Mother”, e-book, iTunes, 2012;  ”Grădinița mea favorită! Ghid pentru părinți și educatoare” e-book, iTunes, 2012; ”Copilul meu merge la Școală! Ghidul părinților” – pdf, Institutul de Științe ale Educației, 2013; ”Cum întâmpinăm copilul ca părinţi, bunici, medici şi educatori”, Editura Trei, București, 2010 ”Ce trăieşte copilul şi ce simte mama lui”, Editura Trei, București, 2009; ”Psihanaliza şi cele patru vârste ale eului. Cum devenim părinţi”, Editura Trei, București, 2003.

PDF GRATUIT aici: https://speranta.farca.ro/ce-traieste-copilul-si-ce-simte-mama-lui/

 


5.
”Cum întâmpinăm copilul ca părinți, bunici, medici și educatori”, de Speranța Farca - editura Trei

Am tratat aici mediul în care vine copilul abordând problematica familiei, a lumii medicale și a comunității.

 Am vorbit despre educația ca relație, despre iubire și despre agresivitate. Am arătat și explicat unele practici nocive în educație precum condiționare, etichetarea, comparația, ironia și multe altele, sperând că, odată înțelese efectele lor, nu vor mai fi utilizate.

 M-am preocupat de relațiile copilului cu lumea, de grădiniță și de școală.

 Am făcut o paralelă între psihanaliză și educație pentru a evidenția situațiile traumatice cu care se pot confrunta copiii și pentru a le înțelege strigătele de ajutor. În acest context am vorbit despre depresie, despre, lene, despre dependență, despre timiditate și genialitate. Despre revolte și despre minciună, despre furt și despre duplicitate. Despre panică și despre hiperactivitate, despre spaime și despre izolare.

 Am încercat să abordez problematica sarcinii în psihanaliză precum și a diadei mamă-bebeluș. Am vorbit despre adopție, despre avort, despre moartea copilului, despre prematuritate, deficiențe și despre gemeni. ( autoarea )


PDF GRATUIT aici: https://speranta.farca.ro/cum-intampinam-copilul-ca-parinti-bunici-medici-si-educatori/


https://speranta.farca.ro/



6. ”Cartea bebelușului” (Vol.1,2 & 3), de Dr. William Sears - editura Totul despre mame

Cu peste un milion de exemplare vândute, ”Cartea bebelușului” este considerată Biblia bebelușilor în America și în lume, o enciclopedie cuprinzătoare cu informații de la naștere până la 2 ani.

Doctorul William Sears a scris această carte împreună cu familia sa, medici și asistenți în pediatrie, și este supranumit ”omul care a redefinit maternitatea” de către revista TIME.

 

Cărțile pot fi cumpărate de aici: https://shop.totuldespremame.ro/produs/cartea-bebelusului/



7. ”Îndoiala”, de  Ashley Audrain - editura Litera

„Ashley Audrain, autoarea romanului Îndoiala, este o scriitoare sofisticată, convingătoare, iar cartea ei îi va satisface cu siguranță pe fanii thrillerelor, precum și pe cei ai dramelor intime de familie.“ BookPage

„Thriller captivant, dar și o perspectivă intensă și profundă asupra eșecurilor sfâșietoare ale maternității, acest roman va stârni fără îndoială controverse.“ Booklist

„Îndoiala este o lectură de impact, dură, devastatoare. Audrain explorează cele mai sumbre fațete ale maternității, îndrăznind să pășească pe un teritoriu unde puțini s-au aventurat înaintea ei. Acesta este unul dintre cele mai curajoase și temeinice romane pe care le veți citi vreodată: fantomele sale mă vor bântui mult timp.“ Emma Stonex

 

ASHLEY AUDRAIN și-a scris romanul de debut, ”Îndoiala” (”The Push”, 2020), după ce a renunțat la jobul de director de publicitate la Penguin Books Canada, pentru a se ocupa de cei doi copii ai ei. Înainte de a lucra la Penguin, a trăit o vreme în Los Angeles, apoi s-a stabilit la Toronto, unde locuiește și acum, împreună cu familia.

Cartea poate fi cumpărată de aici: https://www.litera.ro/indoiala-afbb98?gclid=Cj0KCQjwkbuKBhDRARIsAALysV4m2cZqmzJndy8CeGBE831xWeMTVMVHZL-dfnOfy-_emK2EFCcvw70aAp9eEALw_wcB

 


8. ”Mami cea nemămoasă: Suișurile nostime și căderile emoționale ale maternității”, de Sarah Turner - editura ACT și Politon

O carte pentru toți cei care vor să știe cam ce înseamnă experiență de a fi părinte, dar și pentru părinții care au nevoie să știe că au mai trecut și alții prin ceea ce trec ei și că au mai gândit, simțit și alți părinți exact ceea ce simt ei în anumite momente. Așadar, dacă ești părinte și ai impresia că numai tu nu faci față cu brio acestei misiuni sau că întreaga ta viață a devenit un haos de când ai copii, stai să vezi cum s-a descurcat protagonista acestei cărți în această ipostază. După ce vei citi cartea de față, nimic din ceea ce ai făcut sau ai spus în calitate de părinte nu ți se va mai părea atât de ieșit din comun.

 

Sarah Turner este blogger și autor care locuiește în Exeter, Devon, împreună cu soțul ei și cei 3 fii.

 

Cartea poate fi cumpărată de aici:  https://actsipoliton.ro/index.php?route=product/author/info&author_id=1361



9.
 ”Ceea Ce Nimeni Nu Îți Spune”, de Dr. Alexandra Sacks, Dr. Catherine Birndorf - editura Elena Francisc Publishing

Este normal să mă simt confuză sau panicată atunci când aflu că sunt însărcinată, chiar și după mai multe încercări nereușite de a rămăne însărcinată?

Este normal să nu simt dragoste la prima vedere pentru bebelușul meu?

Este normal să apară certuri între mine și partenerul meu sau între mine și părinții/rudele mele și ale partenerului meu după nașterea copilului meu?

Este normal să mă simt vinovată atunci când întâmpin dificultăți în alăptare?

Este real sindromul ”mommy brain”?

În Cartea-ghid ”Ceea ce nimeni nu îți spune”, doi psihoterapeuți și medici psihiatri americani de top, specializați în lucrul cu femeile înaintea, în timpul și după sarcină – autoarele cărții  – te asigură că răspunsul la toate întrebările de mai sus este: DA! Însumând împreună 30 de ani de experiență în consilierea femeilor însărcinate și a celor ce devin pentru prima dată mame, precum și a celor care se pregătesc să rămână însărcinate, autoarele dezvăluie secretele de ordin psihologic și hormonal ce stau în spatele emoțiilor complicate și provocatoare pe care le trăiesc femeile în această perioadă importantă a vieții lor. Și arată totodată de ce este firesc ca sarcina –  care reprezintă nu doar nașterea unui copil, ci și nașterea unei mame sau, altfel spus, procesul prin care devii mamă– să fie o perioadă de tranziție la fel de stresantă și transformatoare precum adolescența.


Cartea poate fi cumpărată de aici: https://calatoriainimii.ro/produs/ceea-ce-nimeni-nu-iti-spune/




10. 
”Gene de mamă. Noua știință a instinctului matern”,  de Abigail Tucker - editura Nemira


”Autoarea ne propune o explorare fascinantă și provocatoare a biologiei maternității, împletind cele mai recente cercetări din domeniu cu experiențele personale ale autoarei. Femeia contemporană are avantajul de a fi mult mai bine informată și, de cele mai multe ori, mult mai adecvat asistată în toate fazele maternității și ale creșterii copiilor, însă știința mamelor are în spate puternice modele culturale și familiale, dar și milioane de ani de evoluție.

 

Toată lumea știe cum se fac copiii, însă oamenii de știință abia acum încep să înțeleagă cum se face o mamă. Gene de mamă dezvăluie cercetările științifice din spatele celor mai tandre impulsuri materne ale noastre, răspunzând la întrebări precum: sunt mamele condamnate să își imite propriile mame (sau nu)? Cum poate agresivitatea maternă să le transforme pe femei în cele mai uimitoare creaturi din lume? Și în ce fel o criză precum pandemia Covid-19 ajunge să creeze sau să distrugă o mamă?

 

Un demers deopotrivă științific și personal, este o carte potrivită atât pentru femei (fie ele mame sau nu), cât și pentru bărbați: capitolul „Gene de tată” este unul dintre cele mai surprinzătoare, arătând rolul fundamental al tatălui în crearea mamei, nu doar pe plan personal, ci și pe plan biologic. Împletind cele mai recente cercetări cu experiențele autoarei, Gene de mamă, este o carte „spirituală, reconfortantă, care scoate maternitatea din notele de subsol și o plasează în față și în centru – acolo unde îi este locul“ (Dr. Louann Brizendine).


Cartea poate fi cumpărată de aici: https://nemira.ro/gene-de-mama-noua-stiinta-a-instinctului-matern


Lectură plăcută! :) 

Să îl cunoaștem pe copil separându-l de problemele de comportament

  În același mod în care un adult poate trece printr-o depresie după ce a părăsit o relație sau și-a schimbat locul de muncă, copiii trec în...