vineri, 7 februarie 2020

Ajută-mă ca să te ajut







Studiile făcute asupra altruismului la copiii mici demonstrează că suntem conduși în mod nesfârșit să ne ajutăm reciproc. De-a lungul vieții noastre, uneori de mai multe ori pe zi, ne simțim ”chemați” să ajutăm pe altcineva. De fapt, unii dintre noi considerăm că îi putem ajuta pe ceilalți și ăsta este rolul și scopul central al vieții noastre. Societatea consideră că a-i ajuta pe ceilalți este o virtute sinonimă cu a fi o persoană bună. Cu toții putem fi de acord că a ajuta, în general presupune un efort vibrațional foarte ridicat. Dar a-i ajuta pe ceilalți nu este întotdeauna o idee bună.

Ajutorul este acela pe care îl dai doar dacă ți se cere. Dacă nu ți se cere acel ajutor și tu insiști  înseamnă încălcarea liberului arbitru.

Suntem reticenți să cerem ajutor, în mare parte, deoarece simțim că va exista o șansă destul de bună să fim respinși, neînțeleși.  De ce credem asta? Dintr-un eșec al preluării perspectivei.  Ne putem gândi la efortul pe care persoana respectivă ar trebui să-l depună, ne putem gândi la cât de ocupată este  și cât de enervant va fi pentru ea să ne ajute. Este posibil să credem că subminăm o relație.
Ființele umane sunt, practic, conectate pentru a dori să acorde ajutor. Este una dintre cele mai bogate surse de stimă de sine. Însă, a oferi ajutor cu forța doar pentru a-ți crește stima de sine și a te simți salvator nu este un ajutor autentic.

Dacă nu ajutăm, ne simțim ca și cum am fi iresponsabili și răi și ne temem că vom fi pedepsiți pentru asta. Trebuie să ne dăm seama că nu este responsabilitatea noastră să îi ajutăm pe ceilalți, dar  avem capacitatea de a-i ajuta.

Cei mai mulți dintre noi avem un complex ” de ajutător” - negăm faptul că în copilăria noastră existau niveluri profunde de privațiune. Avem un gol interior în care ar trebui să fie iubire și semnificație și care trebuie să fie umplut.

Pentru a ne spori propriul discernământ în ceea ce privește oferirea ajutorului, ar fi util să ne adresăm câteva întrebări:

- Ce vreau să văd că se întâmplă în urma ajutorului meu?

- Îmi împrumut energia pentru problemă sau pentru soluție?

- Care sunt motivele pozitive pe care le am pentru a ajuta?

- Care sunt motivele negative pe care le am pentru a ajuta?

- Proiectez asupra altora, imaginându-mi o nevoie care poate nu există acolo?

Proiecția este un mecanism de apărare care apare atunci când există un conflict între sentimentele inconștiente și convingerile conștiente.

Privește-te în oglindă! Recunoaște- ți  propriile aspecte care „au nevoie de ajutor”.



Foto: theguardian.com

miercuri, 15 ianuarie 2020

Într-un dialog binevoitor cu voinţa








Creierul nostru preferă mai degrabă recompensele instantanee, decât cele pe termen lung. Este, pur și simplu, o consecință a modului în care funcționează mintea umană. Având în vedere această tendință, de multe ori trebuie să recurgem la diverse strategii pentru a duce la bun sfârșit lucrurile.
În psihologia modernă, teoria voinței este una pragmatică. Voința nu este privită ca o facultate psihică separată; este considerată a fi o calitate sau un aspect al comportamentului. Procesele volitive pot fi aplicate în mod conștient și pot fi automatizate în timp, devenind obiceiuri. Majoritatea concepțiilor moderne asupra voinței abordează această noțiune ca pe un proces de control al acțiunii, care se automatizează. Fiecare alegere sau decizie pe care o luăm este un act de voință. S-ar putea să nu conștientizăm de fiecare dată că noi suntem cei care aleg și, poate, uneori chiar ne simțim victime. Cu toate acestea, oriunde am fi și orice am face, ceea ce ni se întâmplă este alegerea noastră. Fără să alegem, nu am putea rămâne acolo unde ne aflăm. Fără să alegem, nici nu am putea opri ceea ce facem și nici nu am putea continua să facem acel lucru. De fiecare dată când facem o alegere, executăm un act de voință.



Continuarea aici: Puterea voinței. Proces de control al acțiunii și al alegerilor noastre



Sursa foto: https://restaurantinvestmentguru.com/

duminică, 5 ianuarie 2020

Confruntarea cu emoțiile negative








Pentru cei mai mulți dintre noi, ”emoția” este un cuvânt pe care îl folosim fără să ne gândim la ce înseamnă exact. Acest lucru se datorează în primul rând faptului că emoția înseamnă sentimente - ceva ce nu este ușor de spus în cuvinte, dar care este familiar pentru noi toți. Opinia majoritară este că emoțiile sunt importante pentru noi, inclusiv emoțiile negative, despre care se crede că îndeplinesc diverse funcții esențiale.

De exemplu anxietatea- pe o perioadă lungă de timp, anxietatea poate fi dăunătoare, dar pe termen scurt, ne pregătește pentru  potențialele amenințări din mediul nostru. Această pregătire ne asigură că suntem gata pentru a face față amenințării (adică ”luptă”) sau a ne îndepărta de situația amenințătoare (adică ”fugi”).

Emoțiile negative ne opresc să gândim și să ne comportăm rațional. Tindem să vedem doar ceea ce vrem să vedem și să ne amintim doar ceea ce vrem să ne amintim. Acest lucru nu face decât să prelungească furia sau mâhnirea și ne împiedică să ne bucurăm de viață.

Emoțiile negative pot avea consecințe importante asupra modului în care abordăm interacțiunile sociale.

Câteva dintre modalitățile dăunătoare prin care oamenii se confruntă cu emoții negative:

1.      Negare
Negarea este atunci când o persoană refuză să accepte că ceva nu este în regulă sau că poate avea nevoie de ajutor. Atunci când oamenii neagă că au sentimente problematice, aceste sentimente pot să explodeze sau să acționeze într-un mod dăunător.

2.      Retragere
Retragerea este atunci când o persoană nu vrea să fie în preajma altor oameni sau să participe la anumite activități. Acest lucru este diferit de a dori să fii singur din când în când și poate fi un semn de avertizare pentru depresie. Retragerea aduce propriile probleme: singurătate extremă, neînțelegere, furie și gândire distorsionată.

3.      Hărțuire
Bullying-ul ( hărțuirea) este atunci când o persoană folosește forța și amenințările pentru a-și arăta puterea asupra celorlalți. Oamenii participă, de regulă, la un comportament de intimidare, deoarece nu se simt bine cu ei înșiși și fac ca altcineva să se simtă rău, acest lucru făcându-i să se simtă mai bine sau mai puțin singuri.

4.      Autoagresiune
Poate lua mai multe forme, inclusiv: tăierea, mușcarea sau participarea la un alt comportament periculos. Mulți oameni se autoagresează deoarece simt că acest lucru le oferă control asupra durerii emoționale.

5.      Consum de substanțe
Utilizarea substanțelor precum alcoolul și chiar medicamentele pot face ca o persoană să se simtă mai bine sau amorțită în situații dureroase. Consumul de alcool și droguri dăunează creierului. Acest lucru poate înrăutăți sentimentele dificile și, în unele cazuri, duce la gânduri suicidare sau dependență.




joi, 9 august 2018

De la 21 la 66 de zile



Când vine vorba de dezvoltarea unui obicei prost două repetări sunt probabil suficiente. Când vine vorba de schimbarea unui obicei prost într-unul bun avem nevoie de mult mai mult timp. Unii consideră că 21 de zile sunt suficiente, alții sunt de părere că 21 de zile nu sunt suficiente.
Acest număr, 21,  provine dintr-o carte populară apărută în 1960 numită ”Psiho-Cibernetica”, scrisă de Maxwell Maltz, chirurg plastician care a observat că pacienții lui păreau că au nevoie de aproximativ 21 de zile pentru a se obișnui cu noile lor fețe.
”De obicei trebuie un minimum de 21 de zile pentru a efectua o schimbare perceptibilă pentru o imagine mentală. În urma chirurgiei estetice, trebuie tot 21 de zile unui pacient ca să se obişnuiască cu noul său chip şi multe alte fenomene obişnuite observate demonstrează că sunt necesare minimum 21 de zile oricărei imagini mentale vechi să dispară încet, să se topească şi să lase să se cristalizeze una nouă.”- Maxwell Maltz
Un studiu realizat, în 2009, de Phillippa Lally, cercetător în domeniul psihologiei sănătății la UCL, intitulat "Cât durează să ne formăm un obicei", a constatat că, în medie, durează 66 de zile pentru ca un obicei să devină înrădăcinat.
Schimbarea unui obicei nu este ușoară. Creierul nostru este învățat cu acele comenzi rapide, care ne vin în mod natural. În timp ce noi ne tot spunem că dorim să avem obiceiuri noi, sănătoase, creierul pare că este ocupat să se încăpățâneze a le păstra pe cele vechi.  
Chiar dacă obiceiurile sunt greu de schimbat, cei care au reușit spun că dezvoltarea unui obicei bun merită cu adevărat lupta.
Pentru a scăpa de un obicei este necesar:
- să ne reamintim cât mai des care este motivația;
- să ne gândim la un "comportament de înlocuire" pentru  o obișnuință, dar  să ne asigurăm că acel comportament este unul pozitiv;
- să avem curajul de a acţiona.
Se pare că numai aşa scopurile, dorinţele şi convingerile pot fi transformate în realităţi.


marți, 7 august 2018

Facebook, lider emoţional al relaţiei




Recunosc, îmi place să flirtez, îmi plac cei cu care reușesc să mă conectez și mă bucur de orice fel de relație care mă aduce mai aproape de mine însămi. Există și persoane care mă sperie și pe care le evit pe cât posibil. Mă sperie pentru că sunt persoanele care au talentul de a mă seca de energie, de a mă atrage în locuri ale minții și ale sufletului în care nu vreau să ajung sau cel puțin nu când vor ele J
Fiecare avem spaimele noastre și am observat că spaimele au devenit din ce în ce mai diverse. Ne înspăimântăm dacă primim un ”tag” pe facebook, ce să mai zic dacă ne trezim ca fiind într-o relație?! Dăm atât de multă importanță unei lumi mai mult imaginare!

A fi într-o relație nu înseamnă că celălalt te posedă, te închide într-o închisoare, te rupe de lumea exterioară sau de tine însuți. Cu atât mai puțin a fi într-o relație pe facebook... Putem fi în relații pe facebook sau putem fi în relații doar pe facebook. Putem fi căsătoriți fără să purtăm verighetă sau fără să notăm asta la ”situația amoroasă” de pe facebook. Putem să fim oricum vrem să fim, nu numai în virtual ci și în viața reală.

Dacă nu suntem în relații afișate nu înseamnă că nu avem relații, dacă ne afișăm ca având relații nu înseamnă neapărat că le și avem.

Purtăm măști zi de zi. Purtăm măști în relațiile cu ceilalți și purtăm măști în relația cu noi înșine. Vrem să ne ascundem de noi și de ceilalți. Purtăm măști în încercarea copilărească de a ne proteja, de multe ori, fără să știm exact de cine și/sau de ce.

Am devenit atât de plictisiți încât facebook-ul este printre puținele lucruri care ne amuză dându-ne ocazia să fim oricine vrem să fim și oricând vrem.
Azi nu mai vreau să fiu întrebată de ce sunt singură, de ce nu mă mărit, de ce nu am făcut copii până acum. 

Azi sunt într-o relație. Azi am relația perfectă. Azi sunt într-o relație cu un poet. Facebook-ul m-a ajutat să întâlnesc poetul. Facebook-ul este liderul emoțional al relației. Facebook-ul este o poezie.Viața fără facebook ar fi fost tristă. Azi mă bucur de relație și de poezie, căci ”fără poezie, viața e pustiu!”.