“Două cuvinte mi-au devenit crez în carieră: MĂSURĂ şi FIXARE “- Ștefan Bănică senior

Ștefan Bănică senior a primit postum, în 2016, o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului (Cocor) și Placheta Orașului București, în semn de recunoaștere și prețuire pentru întreaga sa activitate în domeniul teatrului și filmului. La Teatrul Odeon din București, tot din 2016, există  un bust al marelui actor realizat de artistul plastic Dragoș Cătălin Munteanu. În Călărași, pe peretele casei în care s-a născut, există o placă comemorativă, iar o stradă poartă numele marelui actor. Tot la Călărași, în centrul orașului, a fost dezvelit un bust al actorului, în 2003.

***

Pe Ştefan Bănică senior nu am avut ocazia să-l întâlnesc personal decât de câteva ori. La Teatrul Bulandra, la unul din primele concerte ale lui Ştefan Bănică jr de la Sala Palatului şi la emisiunea “Ceaiul de la ora 5” de la TVR, chiar înainte de a se stinge din viaţă. Îmi amintesc de această emisiune cu mult drag. Se citea pe chipul său o reală bucurie, era mândru de fiul lui! Vestea morţii marelui Ştefan Bănică a îndurerat o țară întreagă... Biserica Amzei era parcă neîncăpătoare. Erau acolo familia, prietenii şi zeci de admiratori. La Cimitirul Reînvirea am răzbit foarte greu printre sutele de oameni veniţi să-i aducă un ultim omagiu. M-am strecurat prin mulţime alături de câţiva fani ai lui Ştefan Bănică jr şi am depus o coroană de flori. 

***

Despre Ștefan Bănică senior

Ștefan Bănică jr : ”Îi adora pe Stan și Bran, Charlie Chaplin. Îi plăceau și desenele animate, cele clasice cu Tom și Jerry sau Bugs Bunny, și râdea la ele ca un copil. Era un împătimit al pescuitului. Știa să poarte orice fel de pălărie și era foarte deschis cu oamenii oriunde s-ar fi dus. Nu ieșea din casă până când nu-și lustruia pantofii și n-avea pantalonii călcați la dungă.”
Lucian Pintilie îl compara cu Alberto Sordi. “Era un actor extraordinar, pentru că și-a păstrat, dincolo de acea rezistență la tentația pe care o face publicul, o autenticitate nemaipomenită de tip tragic, o dimensiune tragică neobișnuită la actorul comic, întâlnită rar doar la unii, o dimensiune tragică întrevăzută printr-o lupă de grotesc extreme de pasională.”

Fănuș Neagu: “ Ștefan Bănică era logodit cu iluzia, cu victoriile și înfrângerile repetate, cu dragostea de năluci, cu mărgăritarele ce întârzie în suflet ca să răsară în lume mai adânc luminoase, mai aproape de inimă. El știa că enigmele scenei și ale cântecului țin de zei și icoane, iar că viața pe scenă e o credință și o amăgire, o răsturnare în moarte și un polei de aur, fecundând Catapetesmele neamului nostru. El s-a luptat și a reuțit mereu să adauge un inel de sidef ecoului ce-și zbate aripa, fără să se stingă vreodată, în noaptea sălilor unde visăm lumi ce trăiesc neștiute în oceanul din sângele nostru, ne înălțăm în miracolul dragostei și ideile se împurpurează cu miresme.”

Octavian Sava: “Dar în câte roluri n-a jucat Bănică? Venit la București, a fost un formidabil Mitică Popescu, din piesa lui Camil Petrescu, la Teatrul Regional.
La Teatrul CFR –Giulești, a fost îndelung aplaudat în "Băiat bun dar cu lipsuri", piesa scrisă de Nicuța Tănase. La același teatru, în 1972, a interpretat rolul lui Decebal Necșulescu din piesa "...Escu" a lui Tudor Mușatescu, o continuare firească a faimosului "Titanic –Vals". Bunul meu prieten, Mihai Petrovici, un împătimit al teatrului, susține că a fost, la vremea aceea, cel mai bun spectacol nu numai al Teatrului Giulești, dar chiar al întregii țări. Într-o cronică scrisă atunci, Dinu Săraru afirma: “ (...) Foarte bun Ștefan Bănică în Decebal Necșulescu, construind cu plasticitate imaginea unei lichele politice perfecte și fermecătoare".
Ajuns mai apoi la Teatrul "Bulandra", Bănică a creat un neuitat Pristanda din "Scrisoarea pierdută", în regia lui Liviu Ciulei. Iar Lucian Pintilie l-a distribuit în "Iordache" din "D’ale Carnavalului", unde comicul fostului student al lui Al. Finți a fost absolut irezistibil. Și nu e cu putință să nu pomenim de pateticul Bănică din "De ce trag clopotele, Mitică?", controversatul film al lui Pintilie. Combinând "D’ale Carnavalului"cu monologul "1 Aprilie", tot din opera lui Caragiale, regizorul i-a încredințat lui Bănică rolul petrecărețului care, înecat în lacrimi, relatează moartea lui Mitică produsă în urma unei farse stupide.” 

Surse:  Jurnalul Național - Ediție de Colecție, aprilie 2007;  9am.ro; teatrultanase.ro; Ștefan Bănică senior – facebook

***
 “Două cuvinte ale profesorului meu Alexandru Finţi mi-au devenit crez în carieră: `MĂSURĂ şi FIXARE` “ (Ştefan BĂNICĂ Senior)

Nume complet: Ștefan Constantin Bănică
Născut la: 11 noiembrie 1933, Călărași
A plecat de pe scena vieții la: 27 mai 1995, București

Film
“ Cel mai iubit dintre pământeni” (1993); “ Harababura” (1990); “ De ce trag clopotele, Mitică?” (1982); “ Singur printre prieteni” (1979); “ Nea Mărin miliardar” (1979); “ Cianură şi picătură de ploaie” (1978); “ Septembrie” (1978); “ Fair Play” (1977); “ Păcală” (1974); “ Proprietarii” (1973); “ Brigada Diverse intră în acțiune” (1970); “ Brigada Diverse în alertă” (1971); “ Cântecele mării” (1970); “ Vin cicliştii” (1968); “ Zile de vară” (1968); “ Împuşcături pe portative” (1967); “ Tunelul” (1967); “ Golgota” (1966); “ Dincolo de barieră” (1965)

Teatru
A absolvit Institutul de Teatru din București în 1955, la clasa profesorului Alexandru Finţi.
A jucat la Teatrul CFR – Giuleşti, Teatrul Regional Bucureşti, Teatrul Bulandra.
A interpretat numeroase roluri la teatrul radiofonic și teatrul TV.

Printre piesele de teatru în care a jucat se numără: “ Baiat bun dar cu lipsuri”; “ Escu”; “ Titanic Vals”; “ Mitică Popescu”; “ D-ale carnavalului”; “O scrisoare pierdută”; “ Arsenic și dantelă veche”; “ Nota zero la purtare”; " Justiția română"; “Anecdotă provincială”; “Bărbierul din Sevilla”; “Districtul celălalt”; “ Furtuna”; “ Mincinosul”; “Mitică Râmătorian”; “ Poveste de carnival”; “ Visul unei nopţi de iarnă”; “Teatru comic”
Împreună cu Stela Popescu a interpretat roluri în spectacole de revistă şi divertisment.
A cântat romanțe și cântece de petrecere: "Îmi acordaţi un dans", "Cum am ajuns să te iubesc", "Gioconda se mărită", "Hei, coşar, coşar", "Astă seară mă fac praf" , “Cântecul băiatului”, “Ce-aveți fetelor cu mine?”….