vineri

Ajută-mă ca să te ajut







Studiile făcute asupra altruismului la copiii mici demonstrează că suntem conduși în mod nesfârșit să ne ajutăm reciproc. De-a lungul vieții noastre, uneori de mai multe ori pe zi, ne simțim ”chemați” să ajutăm pe altcineva. De fapt, unii dintre noi considerăm că îi putem ajuta pe ceilalți și ăsta este rolul și scopul central al vieții noastre. Societatea consideră că a-i ajuta pe ceilalți este o virtute sinonimă cu a fi o persoană bună. Cu toții putem fi de acord că a ajuta, în general presupune un efort vibrațional foarte ridicat. Dar a-i ajuta pe ceilalți nu este întotdeauna o idee bună.

Ajutorul este acela pe care îl dai doar dacă ți se cere. Dacă nu ți se cere acel ajutor și tu insiști  înseamnă încălcarea liberului arbitru.

Suntem reticenți să cerem ajutor, în mare parte, deoarece simțim că va exista o șansă destul de bună să fim respinși, neînțeleși.  De ce credem asta? Dintr-un eșec al preluării perspectivei.  Ne putem gândi la efortul pe care persoana respectivă ar trebui să-l depună, ne putem gândi la cât de ocupată este  și cât de enervant va fi pentru ea să ne ajute. Este posibil să credem că subminăm o relație.
Ființele umane sunt, practic, conectate pentru a dori să acorde ajutor. Este una dintre cele mai bogate surse de stimă de sine. Însă, a oferi ajutor cu forța doar pentru a-ți crește stima de sine și a te simți salvator nu este un ajutor autentic.

Dacă nu ajutăm, ne simțim ca și cum am fi iresponsabili și răi și ne temem că vom fi pedepsiți pentru asta. Trebuie să ne dăm seama că nu este responsabilitatea noastră să îi ajutăm pe ceilalți, dar  avem capacitatea de a-i ajuta.

Cei mai mulți dintre noi avem un complex ” de ajutător” - negăm faptul că în copilăria noastră existau niveluri profunde de privațiune. Avem un gol interior în care ar trebui să fie iubire și semnificație și care trebuie să fie umplut.

Pentru a ne spori propriul discernământ în ceea ce privește oferirea ajutorului, ar fi util să ne adresăm câteva întrebări:

- Ce vreau să văd că se întâmplă în urma ajutorului meu?

- Îmi împrumut energia pentru problemă sau pentru soluție?

- Care sunt motivele pozitive pe care le am pentru a ajuta?

- Care sunt motivele negative pe care le am pentru a ajuta?

- Proiectez asupra altora, imaginându-mi o nevoie care poate nu există acolo?

Proiecția este un mecanism de apărare care apare atunci când există un conflict între sentimentele inconștiente și convingerile conștiente.

Privește-te în oglindă! Recunoaște- ți  propriile aspecte care „au nevoie de ajutor”.



Foto: theguardian.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Trei idei de a petrece timpul liber cu un copil de 2 ani jumate

  La 2-3 ani jocul este important. Copiii învață prin joc. Le place să se joace cu ceilalți, să picteze cu degetele sau cu o pensulă, să țop...