Se afișează postările cu eticheta rabdare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rabdare. Afișați toate postările

vineri

Draga Doamne-Doamne




" - De ce sa-i scriu lui Dumnezeu?
- Nu te-ai mai simti atat de singur.
- Nu m-as mai simti singur cu cineva care nici nu exista?
- Fa-l existe.
...
- De fiecare data cand o sa crezi in el, o sa existe un pic mai mult. Si, daca insisti, o sa ajunga sa existe de tot si-atunci o sa te ajute.
- Si ce sa-i scriu?
- Spune-i ce gandesti. Ganduri pe care nu le mai spui nimanui, care te apasa, iti raman in minte si-ti ingreuneaza sufletul, te blocheaza, iau locul ideilor noi si te fac sa putrezesti. Daca nu vorbesti cu nimeni, o sa devii un depozit de ganduri vechi si imputite.
-Ok.
- Si sa stii, lui Dumnezeu poti sa-i ceri cate ceva in fiecare zi. Dar atentie! Cate un singur lucru.
- Dumnezeu asta al tau nu e bun de nimic, Tanti Roz. Aladin putea sa-i ceara duhului din lampa fermecata trei lucruri.
- O dorinta pe zi e mai bine decat trei toata viata, nu?
- Ok. Atunci, pot sa-i comand orice: jucarii, bomboane, o masina...
- Nu, Oscar. Dumnezeu nu e Mos Craciun. Nu poti sa-i ceri decat lucruri care tin de suflet.
- De exemplu?
- De exemplu: curaj, rabdare, raspunsuri la orice problema.
- Bine, am inteles.
- Si mai poti, Oscar, sa-i ceri favoruri pentru altii.
- Tanti Roz, daca e vorba numai de o dorinta pe zi, nu pot s-o irosesc intai. O s-o pastrez pentru mine."


Aceasta este una dintre conversatiile pe care Oscar, (un copil bolnav de leucemie) o poarta cu Tanti Roz, (numita asa dupa culoarea halatului, un soi de asistent social, expert in lucrul cu copiii, desconsiderata de ceilalti si cam "expirata").

Eric-Emmanuel Schmitt a conceput cartea "Oscar si Tanti Roz" sub forma unor scrisori, "Oscar si Tanti Roz "reflecta ratacirea lumii de azi care traieste in iluzia vesnicei cautari a fericirii pamantesti si care nu vrea sa mai accepte si sa inteleaga moartea.

In cele 12 zile cate i se mai dau de trait copilului, Tanti Roz ii propune sa le traiasca ca fiind fiecare 10 ani de viata, scriindu-i lui Dumnezeu despre tot ceea ce simte si gandeste.

Dialogul cu Dumnezeu este impresionant si cu siguranta i-a sensibilizat pe toti cei care l-au citit.

"Draga Dumnezeu,

Baietelul a murit. O sa raman mereu o tanti roz, dar n-o sa mai fiu Tanti Roz. Tanti Roz eram doar pentru Oscar.
S-a stins azi dimineata, in jumatatea de ora cand eu si parintii lui ne-am dus sa bem o cafea. A trecut prin asta fara noi. Cred ca a asteptat special momentul, ca sa ne protejeze. Ca si cum ar fi vrut sa ne scuteasca de suferinta de a-l vedea disparand. De fapt, el era cel care ne ocrotea.
Am sufletul greu, Oscar mi s-a cuibarit acolo si nu pot sa-l alung. Pana diseara, trebuie sa-mi tin lacrimile pentru mine, pentru ca nu vreau sa-mi compar durerea cu suferinta de neconsolat a parintilor lui.
Iti multumesc ca mi l-ai scos in cale pe Oscar. Pentru el, a trebuit sa fiu vesela, sa inventez povesti si chiar sa pretind ca ma pricep la lupte. Multumita lui, am ras si-am aflat ce-nseamna bucuria. M-a ajutat sa cred in tine. Simt multa dragoste in mine, ma arde, am primit atata de la el, incat am rezerve pentru multi ani de-acum inainte.

Pe curand,  
Tanti Roz

P.S. In ultimele lui trei zile, Oscar isi pusese pe noptiera o pancarta cu un anunt care cred ca te intereseaza. Scrisese asa: "Numai Doamne-Doamne are voie sa ma trezeasca."




Inspiratia zilnica!






Pe masura ce practicam afirmatiile pozitive starea de optimism este mai puternica si dureaza mai mult. Prin practica afirmatiilor invatam ca, puterea este in interiorul nostru.... Putem schimba si putem construi.... 


Cate un gand pentru fiecare zi a saptamanii.....



 

"Afirmatiile sunt ca niste seminte proaspat plantate. Dureaza o vreme pana cand samanta devine planta. La fel este si cu afirmatiile - dureaza o vreme de la prima declaratie pana la demonstratia finala. Asadar, ai rabdare." - Louise L. Hay
 
 


 

Cadourile trezesc emoții

În biblioteca mea există cartea doamnei Aurelia Marinescu, ”Codul bunelor maniere astăzi”, editura Humanitas, 1995. Acum câteva zile mi-am a...