Experiența mea, la Mormântul Părintelui Arsenie Boca




Despre pelerinajul la Mormântul Părintelui Arsenie Boca am auzit și am citit fel de fel. Am fost reticentă și un pic temătoare, dar iată că pașii m-au dus într-acolo. Oferta de la Remember Travel era tentantă din mai multe pucte de vedere. Nu era vorba doar de Prislop ci și de: Mănăstirea Lainici, Bâlea Lac, Transfăgărășan, cazare la Mănăstirea Sâmbăta de Sus ( auzisem că statul la mănăstire este o experință cam dură, dar care ar merita trăită)… toate astea, recunosc că, m-au atras și m-au făcut să iau această decizie de a pleca în circuit cu ei.

M-am gândit că, fiind programat joi seara acest pelerinaj, nu va fi coada prea mare... Ei bine, m-am înșelat! Drumul este foarte lung și cum începi să te apropii se înmulțesc și florăriile. Mi-am zis: ”hmmm, o afacere înfloritoare asta! Ca tot ceea ce are legătură cu Părintele”.

Erau mașini parcate pe o porțiune de câțiva kilometri, dar parcă nu-mi venea să cred că toți acei oameni sunt acolo, la Mormânt. Nu am avut cum să avansăm cu mașina, așa că am luat-o la pas...câțiva kilometri. O parte din drum am mers-o pe câmp, pe lângă pădure. Groaznic! Asta nu pentru că ar fi fost noroi, pentru că burnița, ci pentru că este un focar de infecție... șervețele, pet-uri, excremente... Toate astea m-au făcut să devin din ce în ce mai iritată.

Am ajuns la Mănăstire. Coadă pe mai multe rânduri... la acatiste, la lumânări... Am urmat săgețile către Mormânt. Pe drum spre Mormânt îmi ziceam că nu voi sta pentru că deja sunt plină de nervi... Ajung acolo. Coada nu era mică și se întindea pe mai multe rânduri. Am rămas la coadă... bătusem atâta drum.

La puțin timp după ce m-am hotărât să rămân la coadă s-a oprit burnița care ne-a însoțit tot drumul. Mi-am zis că ăsta e un semn, să stau. Am observat că se mișca destul de repede. ”Mda, se mișcă repede, îmi zic.” Știam, de la cei care au mai fost, că lângă cruce stă o măicuță care nu te lasă să poposești. Pupi crucea și pleci.

Cât am stat în rând am reușit să-mi calmez gândurile și să ”vorbesc” cu Părintele. L-am rugat să-mi ierte reticența și nerăbdarea și să ne fie alături mie, părinților mei, celor care m-au rugat să mă rog pentru ei și tuturor celor dragi.

Vă mărturisesc că am reușit să mă conectez și să mă liniștesc. La cruce, un domn și o măicuță ne orientau... Unul în dreapta , celălalt în stânga. Rândul meu fu pe partea stângă. Nu știu cine a fost în partea dreaptă, adică nu știu în același timp cu cine am pupat crucea de la Mormânt. Nu am reușit să văd decât crucea și niște flori în spatele ei. Nu am văzut mormântul, nu am reușit să-i mai transmit nimic Părintelui, nu am avut când. Dar totuși, trăind această experință, pot spune că este bine că nu suntem lăsați mai mult timp la cruce pentru că am sta cu zilele la coadă.

Sincer, merită trăită această experiență pentru energia benefică și liniștea sufletească pe care ți le oferă. Acolo, uiți de drumul lung și infect pe care îl străbați... 

 ”Mulțumesc, Părinte Arsenie, pentru această experiență!”


Atenție!
La mormânt nu se primesc decât crini albi. Nu cumpărați alte flori, dacă vreți să duceți flori la mormânt. Din ceea ce am văzut, unii au plecat cu ghivecele de flori acasă, iar alții le-au lăsat acolo, dar nu la mormânt.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu