Vocea interioara intre ajutor si sabotare

Din toate timpurile, fiintele umane au gandit cu un fel de voce mica, din interior, care a stiut sa le ghideze in momentele de cumpana catre siguranta sau catre destin, in general. 

In cartea sa, "Tot ceea ce nu il interesa pe Freud", scriitorul francez Philippe Presles, medic si cercetator entuziast al geniului uman, relateaza numeroase confesiuni care faceau referire la acea voce interioara, dulce, puternica si convingatoare, care, cel mai adesea, da sfaturi sau instructiuni extrem de utile. Ea a fost mult timp asimilata cu vocea lui Dumnezeu sau cu cea a sufletului.
In sistemul de explicatii date de Philippe Presles, este vorba despre vocea intelepciunii noastre interioare, care vine dintr-o constiinta profunda, acumulare a tot ceea ce am trait si am experimentat si am intregistrat in creierul nostru si care preia controlul discursului nostru interior atunci cand traversam un moment critic. 

Vocea poate deveni insa si marele obstacol in calea transformarii atunci cand ea ne spune ca transformarea este imposibila. Ea ne sopteste la ureche " Ai fost intotdeauna asa, deci nu te vei schimba niciodata!"

Vocea exista in capul tuturor oamenilor. Ea a aparut si din necesitatea de a invata sa suflam si in iaurt dupa ce ne-am fript o data.

Psihologii specializati in dezvoltare afirma ca Vocea este deja operativa de la varsta de 4 ani dupa care incepe sa functioneze ca o busola morala atragandu-ne atentia asupra comportamentului nostru indoielnic. Cum s-ar spune, dupa aceasta varsta noi nu ne mai temem de dezaprobarea parintilor nostri ci de cea a Vocii.

Ajunsi in etapa adulta noi nu mai suntem pedepsiti pentru ca am indraznit sa nu fim de acord cu mama sau cu tata, dar ne pedepsim singuri daca indraznim sa credem ca ne putem schimba in vreun fel viata. In acest fel capatam o aversiune fata de asumarea de riscuri, iar schimbarea ajunge sa ne sperie mai presus de orice.

Vocea ne uzurpeaza puterea, pasiunea si energia orientandu-le impotriva noastra. Modalitatea sa unica de a amesteca adevarul obiectiv cu judecata morala ne face sa ne simtim neputiinciosi si slabi, iar apoi sa devenim dependenti de primul remediu rapid care promite sa faca miracole. Cu alte cuvinte suntem dispusi sa facem orice pentru a nu ne mai simti atat de disperati.

Vocea este nemiloasa si poate face ravagii in viata noastra. Ea ne poate face sa ne simtim atat de slabi incat sa nu-i mai punem niciodata la indoiala autoritatea.

Vocea ne secatuieste de putere, ne ingenuncheaza si ne pozitioneaza intr-o lume modelata de figurile autoritare din trecutul nostru, care au intervenit adeseori cu cruzime orientandu-ne in directii de multe ori irelevante pentru esenta noastra si pentru ceea ce iubim.

Suntem convinsi ca Vocea stie adevarul.

Atunci cand suntem de acord cu Vocea interioara noi ne autoconvingem ca singura cale pe care o avem la dispozitie consta in a ne simti rusinati de noi insine si in a incerca din rasputeri sa ne indreptam astfel incat sa corespundem imaginii create de Voce.

Deciziile induse de Voce sub influenta vinovatiei nu conduce de regula la rezultate pozitive si de durata intrucat au la baza teama de consecinte.

Intreaba-te intotdeauna ce anume iti place cu adevarat. Nu te gandi la consecinte si la vinovatie!

Meriti un dialog sincer cu Vocea ta interioara!  

Vocea interioara  este cea care ne spune ce sa facem si ce sa nu facem,cea care ne critica sau ne persecuta!