De ce îmi place să citesc jurnale?

Termenul jurnal provine din limba franceză veche, journal, care, la rîndul său, descinde din latinescul târziu diurnalis.

Un jurnal este, de obicei, un caiet în care există niște intrări aranjate, de cele mai multe ori, în ordine cronologică. Poate fi folosit pentru a planifica niște activități viitoare sau doar pentru a înregistra ceea ce s-a întîmplat în cursul unei zile.

O variantă a acestora sunt jurnalele literare, de obicei jurnalele intime ale unor scriitori, care formează o specie literară aparte a genului memorialistic. Acestea sunt o formă a scrisului autobiografic, o înregistrare regulată a activităților și reflecțiilor unui diarist. Dacă a fost scris doar pentru uzul scriitorului, el face acest lucru cu o sinceritate care este improbabilă în jurnalele scrise pentru publicare. În limba română, termenul păstrează o legătură cu „jour”, în timp ce termenul englezesc "diary" are un ascendent în latinescul „diarium”, (porție zilnică) derivat din latinescul diaria, pluralul lui dies „zi”.

Cuvântul jurnal are exact aceeași rădăcină și provine din latinescul diurnus = „al zilei, de-a lungul zilei”. În limba engleză, diary, etimonul latinesc este mult mai vizibil.

(http://ro.wikipedia.org)

Deși numărul celor care țin un jurnal este uriaș, foarte puține asemenea opere sunt publicate și mai ales publicabile. Se pare că, cei care scriu un jurnal sunt de obicei și cititori ai jurnalelor altor scriitori. Mai mult de 16.000 de jurnale au fost publicate de la inventarea tiparului și până azi.

Proza diaristică este preferata mea

Autorii jurnalelor devin prietenii mei și încă de la primele pagini sunt atât de implicată în ceea ce au trăit oamenii aceia  încât cu greu mă mai pot desprinde de viața și trăirile lor. Am regăsit în toate jurnalele citite câte o parte din sufletul meu.  Poate ăsta este motivul pentru care iubesc proza diaristică.

Discuțiile autorilor cu propria conștiință sunt o terapie pentru mine, cum la vremea respectivă au fost o terapie pentru ei înșiși.  Trăirile lor devin și trăirile mele. Lacrimile și durerile lor le simt profund ochii și sufletul meu.

Cititul jurnalelor îmi hrănește sufletul , îmi alină durerea și dorurile și mă motivează să nu renunț la vise. 

Acum 5 ani mi-am împlinit un vis

Fac parte dintre cei care țin un jurnal, însă am prostul obicei de a scrie în agende și caiete diferite, iar punerea lor cap la cap devine o muncă titanică.

Dacă multe fete își doresc ca la 30 de ani să fie măritate și cu copii, eu mi-am dorit ca la 30 de ani să-mi fie publicată prima carte. “Jurnal… la feminin” cuprinde o mică parte din trăirile mele. Cea mai mare parte a scrierilor mele zilnice se găsesc încă scrise cu pixul sau stiloul în agende și caiete care mai de care mai colorate, chiar dacă trăirile relatate acolo nu sunt dintre cele mai „colorate”.

Recunosc că citirea prozei diaristice a avut o mare influență asupra mea și recunosc că sufletul meu este dependent de o astfel de lectură.

În prezent citesc Jurnalul lui Marin Preda.

Jurnale pe care vi le recomand:

Jurnal 2003-2009 de Oana Pellea

Jurnalul unei fete greu de mulțumit de Jeni Acterian

Jurnalul Annei Frank de Anne Frank

Memoriile unei fete cuminți de Simone de Beauvoir
Jurnal portughez și Jurnal 1945-1946 de Mircea Eliade

Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia de Nicolae Steinhardt

PS: Pentru mine cel mai frumos cadou este o carte jurnal și….o floare  ;)