Sursa: Facebook |
De curând, am văzut la Arcub, în Sala Mare din incinta Hanului
Gabroveni (Str. Lipscani nr. 84-90) , un spectacol de teatru creștin.
Inspirat de textul Olgăi Greceanu, spectacolul „Urma paşilor
Tăi…” îl aduce în prim-plan pe omul frământat şi zbuciumat, aflat în căutarea
adevărului. Personajele din spectacol
vizitează câteva dintre cele mai
cunoscute ţinuturi biblice, dobândind
treptat convingerea că Dumnezeu există. Participând la această călătorie prin
spaţii sacre, spectatorii au ei
înşişi parte de o experienţă revelatoare, în urma căreia ajung la un adevăr de
netăgăduit: Hristos, Mântuitorul Lumii, nu este un simplu personaj de legendă,
El este întruparea lui Dumnezeu despre care copacii, grădinile, apele şi cele
mai umile locuri depun o incontestabilă şi grăitoare mărturie.
M-a impresionat foarte mult textul Olgăi Greceanu. M-a
emoționat atât de tare încât mi s-a făcut pielea de găină și lacrimile au
început să curgă. Nu am ajuns până acum la Mormântul Sfânt, însă am simțit că
sunt acolo. Am trăit atât de intens tot ceea ce s-a întâmplat pe scenă…
Actorii, Vitalie Bantaş, Amalia Ciolan, Afrodita Androne,
Liliana Pană, Ana Maria Bercu, Maria Radu şi Eliza Bercu-Bodeanu, îşi expun
trăirile autentice și îți ating sufletul.
Vă recomand să vedeți spectacolul, să citiți cartea, să o descoperiți sau să o redecoperiți pe Olga Greceanu.
Sursa: Librăria Sophia |
Despre carte
Cartea, îngrijită de Iuliana
Mateescu, vrea să transmită că adevărata creştinare şi ucenicie întru Hristos
începe când pătrunzi adevărurile evanghelice şi te încredinţezi cu jertfă şi
iubire Învăţăturii Lui.
Alcătuită ca un jurnal de
călătorie, cartea este presărată cu scurte aprecieri biblice, aplicate la viaţa
contemporană. Autoarea ne poartă în frumoase descrieri din Egipt, prin
Ierusalim, la Sfântul Mormânt, la Muntele Măslinilor, spre Betleem.
„Cândva, au îngenunchiat aici
şi Magii, şi Păstorii. Ultimii au venit din câmpul alăturat, pe care l-am văzut
şi noi. Dar Magii au venit de departe, din Chaldeea, de pe malurile Caspicei,
pe spinări de cămile, de-a lungul Tibrului şi Eufratului, de-a lungul Pustiului
Nomazilor şi al Mării Moarte.
De când umblu pe urma paşilor
lui Iisus, am învăţat că toate câte s-au întâmplat în Evanghelie s-au întâmplat
ca în istoria unei vieţi. Să vadă şi să înţeleagă oamenii simpli din cel dintâi
veac al creştinătăţii; iar pentru oamenii de azi, o revelaţie sublimă a ceea ce
este şi a ceea ce va fi“, descrie autoarea drumul spre Betleem.
Din prefaţă, aflăm că,
referindu-se la scrierile sale, Olga Greceanu mărturiseşte: „Această lucrare
s-a născut ca o necesitate sufletească pentru mine îndată ce m-am înapoiat de
la Ierusalim. Acei paşi a Fiului lui Dumnezeu trebuie urmăriţi, învăţaţi,
pătrunşi, explicaţi prin istorisirea evangheliştilor. Am sfârşit lucrarea din
îndemnul Preafericitului Părinte Justinian, Patriarhul României, a cărui
binecuvântare am primit-o la 29 septembrie 1960“.
Autoarea, Olga Greceanu, în
perioada celor două Războaie Mondiale, era unul dintre cele mai cunoscute nume
ale artei plastice româneşti. S-a născut la 17 august 1890, iar cele mai multe
lucrări ale sale se disting prin ataşamentul pentru subiectele specific
naţionale. Prin tot ce a pictat şi a scris ea, şi-a manifestat convingerea că
expresia supremă a artei plastice este pictura religioasă.
Sursa: Arcub |
Despre spectacol
”Textul venerabilei pictoriţe alternează filele jurnalului
de pelerin, plin de observaţii atente şi avizate, cu cele ale meditaţiei
moral-religioase pe tema Patimilor. Preluat de punerea în scenă a Elizei Bercu
în fragmente practic nemodificate, monologul Olgăi Greceanu este descompus
într-o polifonie de voci - şapte: şase femei şi un bărbat -, imaginând şapte
personaje sau şapte ipostaze ale artistei pelerine, care preiau şi reverberează
în variaţiuni emoţionale vag nuanţate monodia sacră a aceleiaşi mari emoţii
mistice: descoperirea realităţii sensibile a trecerii Mântuitorului pe pământ.” - Ziarul Lumina
Despre Olga Greceanu
Descendentă a familiei nobiliare poloneze Shesewski, a
studiat la Şcoala Superioară de Artă din Liège şi mai apoi la Paris , unde s-a specializat în pictura murală
cu profesorul Charles Jean Paul Baudouin.
Începând cu 1914 s-a remarcat prin ample expoziţii personale
organizate în ţară sau în străinătate (Barcelona ,
Paris , New
York ). Operele ei de pictură murală au fost realizate
în mai multe instituţii publice: două reprezentări istorice la Universitatea de
Arhitectură, clădirile administrative din Piaţa Amzei şi Banu Manta, frescele
exterioare ale Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” şi gara Mogoşoaia,
precum şi religioase: mozaicurile din pridvorul Bisericii Mănăstirii Antim sau
frescele de la Palatul sinodal al Patriarhiei.
A publicat studii despre artă: Compoziţia murală, legile şi
tehnica ei (1935, 2010), Specificul naţional în pictură (1939, 2010), Pe urma
paşilor Tăi, Iisuse (1940, 2008) – inspirată de călătoria întreprinsă în 1933
la Ierusalim.
Olga Greceanu rămâne singura femeie căreia i s-a permis
printr-un act scris, de către patriarhii Nicodim Munteanu şi Iustinian Marina,
să predice la amvon, în oricare biserică din România, iar din 1968 obţine
autorizaţia Patriarhiei de a picta şi restaura biserici, dedicându-se acestei
activităţi până la sfârşitul vieţii. Este singura femeie primită în „Rugul
Aprins” (mişcare ortodoxă înfiinţată de Ieroschimonahul Daniil Tudor, care se
adresa elitei intelectuale).
După instaurarea comunismului, în 1948, a fost
marginalizată, lucrările ei din instituţiile publice au fost distruse sau
acoperite cu tencuială (Cula de la Măldăreşti, Conacul de la Bălteni etc.) iar
averea confiscată. Referitor la aceasta, avea să afirme: „Frescele mi-au fost
acoperite cu var, dar huma se spală. Nu acum cât mai trăiesc (am 77 de ani), ci
după ce nu voi mai fi şi se vor stinge toate geloziile si răutăţile”.
Din manuscrise i s-au păstrat doar Femei pictore
necunoscute, Monahi zugravi, monahi de subţire şi un Dicţionar Biblic Ortodox,
în opt volume, apărut abia în 2011 sub titlul Mărturie în cuvânt şi chip –
Vocabular al credinţei şi vieţii spirituale, în care sunt reproduse şi sutele
de desene ce aparţin autoarei. Şi alte lucrări ale ei au văzut lumina tiparului
în ultimele două decenii, între noile ediţii figurând romanul Ura care ucide
(2000) şi Meditaţii la Evanghelii (2008).
A murit cu pensula în mână, în timp ce lucra la pictura
Schitului Darvari din Bucureşti.
Surse:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu