luni

„Pe urma pașilor Tăi, Iisuse…”




Sursa: Facebook

De curând, am văzut la Arcub, în Sala Mare din incinta Hanului Gabroveni (Str. Lipscani nr. 84-90) , un spectacol de teatru creștin.

Inspirat de textul Olgăi Greceanu, spectacolul „Urma paşilor Tăi…” îl aduce în prim-plan pe omul frământat şi zbuciumat, aflat în căutarea adevărului. Personajele din spectacol  vizitează  câteva dintre cele mai cunoscute ţinuturi biblice,  dobândind treptat convingerea că Dumnezeu există. Participând la această călătorie  prin  spaţii  sacre, spectatorii au ei înşişi parte de o experienţă revelatoare, în urma căreia ajung la un adevăr de netăgăduit: Hristos, Mântuitorul Lumii, nu este un simplu personaj de legendă, El este întruparea lui Dumnezeu despre care copacii, grădinile, apele şi cele mai umile locuri depun o incontestabilă şi grăitoare mărturie.

M-a impresionat foarte mult textul Olgăi Greceanu. M-a emoționat atât de tare încât mi s-a făcut pielea de găină și lacrimile au început să curgă. Nu am ajuns până acum la Mormântul Sfânt, însă am simțit că sunt acolo. Am trăit atât de intens tot ceea ce s-a întâmplat pe scenă…

Actorii, Vitalie Bantaş, Amalia Ciolan, Afrodita Androne, Liliana Pană, Ana Maria Bercu, Maria Radu şi Eliza Bercu-Bodeanu, îşi expun trăirile autentice și îți ating sufletul.

Vă recomand să vedeți spectacolul, să citiți cartea, să o descoperiți sau să o redecoperiți pe Olga Greceanu.


Sursa: Librăria Sophia
Despre carte

Cartea, îngrijită de Iuliana Mateescu, vrea să transmită că adevărata creştinare şi ucenicie întru Hristos începe când pătrunzi adevărurile evanghelice şi te încredinţezi cu jertfă şi iubire Învăţăturii Lui.

Alcătuită ca un jurnal de călătorie, cartea este presărată cu scurte aprecieri biblice, aplicate la viaţa contemporană. Autoarea ne poartă în frumoase descrieri din Egipt, prin Ierusalim, la Sfântul Mormânt, la Muntele Măslinilor, spre Betleem.

„Cândva, au îngenunchiat aici şi Magii, şi Păstorii. Ultimii au venit din câmpul alăturat, pe care l-am văzut şi noi. Dar Magii au venit de departe, din Chaldeea, de pe malurile Caspicei, pe spinări de cămile, de-a lungul Tibrului şi Eufratului, de-a lungul Pustiului Nomazilor şi al Mării Moarte.

De când umblu pe urma paşilor lui Iisus, am învăţat că toate câte s-au întâmplat în Evanghelie s-au întâmplat ca în istoria unei vieţi. Să vadă şi să înţeleagă oamenii simpli din cel dintâi veac al creştinătăţii; iar pentru oamenii de azi, o revelaţie sublimă a ceea ce este şi a ceea ce va fi“, descrie autoarea drumul spre Betleem.

Din prefaţă, aflăm că, referindu-se la scrierile sale, Olga Greceanu mărturiseşte: „Această lucrare s-a născut ca o necesitate sufletească pentru mine îndată ce m-am înapoiat de la Ierusalim. Acei paşi a Fiului lui Dumnezeu trebuie urmăriţi, învăţaţi, pătrunşi, explicaţi prin istorisirea evangheliştilor. Am sfârşit lucrarea din îndemnul Preafericitului Părinte Justinian, Patriarhul României, a cărui binecuvântare am primit-o la 29 septembrie 1960“.

Autoarea, Olga Greceanu, în perioada celor două Războaie Mondiale, era unul dintre cele mai cunoscute nume ale artei plastice româneşti. S-a născut la 17 august 1890, iar cele mai multe lucrări ale sale se disting prin ataşamentul pentru subiectele specific naţionale. Prin tot ce a pictat şi a scris ea, şi-a manifestat convingerea că expresia supremă a artei plastice este pictura religioasă.

Sursa: Arcub
Despre spectacol

”Textul venerabilei pictoriţe alternează filele jurnalului de pelerin, plin de observaţii atente şi avizate, cu cele ale meditaţiei moral-religioase pe tema Patimilor. Preluat de punerea în scenă a Elizei Bercu în fragmente practic nemodificate, monologul Olgăi Greceanu este descompus într-o polifonie de voci - şapte: şase femei şi un bărbat -, imaginând şapte personaje sau şapte ipostaze ale artistei pelerine, care preiau şi reverberează în variaţiuni emoţionale vag nuanţate monodia sacră a aceleiaşi mari emoţii mistice: descoperirea realităţii sensibile a trecerii Mântuitorului pe pământ.” - Ziarul Lumina

Despre Olga Greceanu

Descendentă a familiei nobiliare poloneze Shesewski, a studiat la Şcoala Superioară de Artă din Liège şi mai apoi la Paris, unde s-a specializat în pictura murală cu profesorul Charles Jean Paul Baudouin.
Începând cu 1914 s-a remarcat prin ample expoziţii personale organizate în ţară sau în străinătate (Barcelona, Paris, New York). Operele ei de pictură murală au fost realizate în mai multe instituţii publice: două reprezentări istorice la Universitatea de Arhitectură, clădirile administrative din Piaţa Amzei şi Banu Manta, frescele exterioare ale Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” şi gara Mogoşoaia, precum şi religioase: mozaicurile din pridvorul Bisericii Mănăstirii Antim sau frescele de la Palatul sinodal al Patriarhiei.
A publicat studii despre artă: Compoziţia murală, legile şi tehnica ei (1935, 2010), Specificul naţional în pictură (1939, 2010), Pe urma paşilor Tăi, Iisuse (1940, 2008) – inspirată de călătoria întreprinsă în 1933 la Ierusalim.
Olga Greceanu rămâne singura femeie căreia i s-a permis printr-un act scris, de către patriarhii Nicodim Munteanu şi Iustinian Marina, să predice la amvon, în oricare biserică din România, iar din 1968 obţine autorizaţia Patriarhiei de a picta şi restaura biserici, dedicându-se acestei activităţi până la sfârşitul vieţii. Este singura femeie primită în „Rugul Aprins” (mişcare ortodoxă înfiinţată de Ieroschimonahul Daniil Tudor, care se adresa elitei intelectuale).
După instaurarea comunismului, în 1948, a fost marginalizată, lucrările ei din instituţiile publice au fost distruse sau acoperite cu tencuială (Cula de la Măldăreşti, Conacul de la Bălteni etc.) iar averea confiscată. Referitor la aceasta, avea să afirme: „Frescele mi-au fost acoperite cu var, dar huma se spală. Nu acum cât mai trăiesc (am 77 de ani), ci după ce nu voi mai fi şi se vor stinge toate geloziile si răutăţile”.
Din manuscrise i s-au păstrat doar Femei pictore necunoscute, Monahi zugravi, monahi de subţire şi un Dicţionar Biblic Ortodox, în opt volume, apărut abia în 2011 sub titlul Mărturie în cuvânt şi chip – Vocabular al credinţei şi vieţii spirituale, în care sunt reproduse şi sutele de desene ce aparţin autoarei. Şi alte lucrări ale ei au văzut lumina tiparului în ultimele două decenii, între noile ediţii figurând romanul Ura care ucide (2000) şi Meditaţii la Evanghelii (2008).
A murit cu pensula în mână, în timp ce lucra la pictura Schitului Darvari din Bucureşti.


Surse:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cadourile trezesc emoții

În biblioteca mea există cartea doamnei Aurelia Marinescu, ”Codul bunelor maniere astăzi”, editura Humanitas, 1995. Acum câteva zile mi-am a...