Ce este sufletul?

Conform Dicționarului de filozofie: SUFLET- denumire, în limba uzuală, pentru noțiunea de psihic uman sau de conștiință; totalitatea proceselor intelectuale, afective și voliționale ale persoanei umane.

Descoperă.ro: Doctrina sufletului datează dintr-o perioadă dinainte de descoperirile ştiinţei, când filozofii credeau despre creier că este doar un mecanism de răcire a sângelui. Corpul uman era văzut ca o structură nedemnă de încredere, o construcţie de lut realizată în grabă de zei, astfel că părea greu de crezut că această materie ar putea fi responsabilă pentru comorile memoriei, pentru misterul gândirii creative şi pentru profunzimea sentimentelor religioase. De aceea, înţelepţii acelor vremuri considerau că e mult mai raţional că gloria minţii umane să fie atribuiteă sufletului, scânteii divine, şi nu acelui organ ciudat din craniile noastre.

Dicționarul de Sinonime: SÚFLET s. 1. conștiință, cuget, gândire, spirit, (livr.) for interior, (înv.) cunoștință, știință, (grecism înv.) sinidisis. (Noțiunea de ~.) 2. spirit. (~ul poporului român.) 3. v. psihic. 4. inimă, sân. (Cu frica în ~.) 5. inimă, (înv.) mațe (pl.), pântece. (Oftează din adâncul ~ului.) 6. duh, spirit. (~ și materie.) 7. spirit, (Transilv. și Bucov.) bleasc. (I-a ieșit ~ul.)

În credința ortodoxă: sufletul este lucrul cel mai de preț al ființei noastre, cea dintâi și cea mai mare grijă a noastră trebuie să fie grija față de suflet și față de mântuirea lui. Sufletul trebuie să fie centrul de greutate al tuturor preocupărilor și străduițelor noastre.

”Ce este Pământul? O furtună de suflete.”- Victor Hugo

Vorbim despre suflet pereche, despre durerea sufletului, liniștea sufletului... Sufletul este ceva imaterial, însă starea lui determină starea noastră.  Cu toate că sufletul este atât de important, uităm de multe ori de el. Nu-l ascultăm, îl ignorăm cu bună știință.

Sufletul nostru este perfect și tot ce ne spune el să facem este spre binele nostru.

Sufletul ne vorbește prin intuiția noastră, instinctele noastre, prin dorințele, idealurile noastre, preferințele și antipatiile noastre.

Există oameni care ne ating sufletul. Sufletul aleargă pe toate cărările în căutarea unor astfel de oameni și atunci când îi găsește este fericit! Prețuiți oamenii care știu să vă atingă sufletul!

S-aveți liniște în suflet!

Vorbăreț sau tăcut?

Sunt o persoană destul de tăcută. Ascult mult. Sunt o bună ascultătoare și nu o spun doar eu, o spun atât cei care îmi vorbesc, cât și semnificația numelui J Numele Simona se pare că își are originea în ebraică, semnificația fiind aceea de "a auzi, a asculta". Numele original în ebraică este Shime’on – "el, care L-a ascultat și s-a supus Domnului" sau "Domnul a auzit", "Domnul a ascultat", numele amintind că Dumnezeu este mereu alături de noi, ascultându-ne rugăciunile, păzindu-ne și întărindu-ne în fiecare clipă a vieții noastre.Simon este și numele celui care a dus crucea lui Iisus. De asemenea, Simon este și unul dintre cei 12 Apostoli ai lui Iisus, numit apoi Petru, și frate al lui Andrei.

Să nu credeți că ascultarea este o activitate pasivă. A fi un bun ascultător înseamnă să fii capabil să înțelegi și să urmărești discuția. Eu, de exemplu, tăcând cuget înainte de a face orice judecăți și încerc să acționez într-o manieră liniștitoare pentru cel care îmi vorbește. Permit celui care vorbește să spună totul până când  își descarcă sufletul. Apoi facem schimb de gânduri și viziuni.

Cu toate că sunt o bună ascultătoare există persoane vorbărețe care pur și simplu mă secătuiesc de energie ascultându-i.  Persoanele care trec de la un subiect la altul, persoanele care atunci când vorbesc îți lasă senzația că nici nu respiră, sunt ca niste vampiri energetici pentru mine. Atunci când găsiți o persoană care știe să vă asculte încercați să nu o îndepărtați cu prea multă vorbărie. Apreciați timpul pe care vi-l oferă pentru ca voi să vă descărcați sufletul și gândiți-vă că și acea persoană are nevoie să fie ascultată.

Nu trebuie să vorbești de mai multe ori decât asculți. Este foarte important să oferi atenție persoanelor cu care interacționezi.

Despre cei care vorbesc mult se spune că vorbesc de obicei despre propria persoană. Aș zice că, nu neapărat. Totuși, se pare că principala problemă pe care o au vorbăreții este că nu se simt în largul lor atunci când se așterne tăcerea și de aceea vor încerca mereu să spună ceva, orice, doar să nu tacă din gură. Majoritatea acestui tip de persoane nu înțeleg faptul că sunt plictisitoare, ci se văd mai degrabă ca niște persoane interesante. Ei nu înțeleg cât de benefică este uneori tăcerea. Într-adevăr, persoanele care vorbesc mult se adaptează mai ușor, nu doar locurilor ci și situațiilor, însă marele dezavantaj al celor foarte comunicativi este faptul că, nu își dau seama când trebuie să tacă, când celălalt pur și simplu se simte deranjat.

Cică oamenii fericiți de viața pe care o duc vorbesc mai mult decât ceilalți. Oare? În timpul pe care îl petreci lungind la nesfârșit o conversație, poți face orice altceva, ceva ce îți poate aduce mai multe beneficii pe termen lung. Nu cred că ai cum să îți faci o viziune sănătoasă despre viitorul tău vorbind întruna. Dacă nu îți tace gura, mintea nu se poate liniști pentru a-și face planuri mărețe J Și nu uita că la un moment dat, vei ajunge să fii ignorat. Vorba lungă sărăcia omului, nu-i așa? J  Da, știu nici muțenia nu te-mbogățește, dar măcar îți oferă mai mult timp la reflecție și liniște!

Vocea interioara intre ajutor si sabotare

Din toate timpurile, fiintele umane au gandit cu un fel de voce mica, din interior, care a stiut sa le ghideze in momentele de cumpana catre siguranta sau catre destin, in general. 

In cartea sa, "Tot ceea ce nu il interesa pe Freud", scriitorul francez Philippe Presles, medic si cercetator entuziast al geniului uman, relateaza numeroase confesiuni care faceau referire la acea voce interioara, dulce, puternica si convingatoare, care, cel mai adesea, da sfaturi sau instructiuni extrem de utile. Ea a fost mult timp asimilata cu vocea lui Dumnezeu sau cu cea a sufletului.
In sistemul de explicatii date de Philippe Presles, este vorba despre vocea intelepciunii noastre interioare, care vine dintr-o constiinta profunda, acumulare a tot ceea ce am trait si am experimentat si am intregistrat in creierul nostru si care preia controlul discursului nostru interior atunci cand traversam un moment critic. 

Vocea poate deveni insa si marele obstacol in calea transformarii atunci cand ea ne spune ca transformarea este imposibila. Ea ne sopteste la ureche " Ai fost intotdeauna asa, deci nu te vei schimba niciodata!"

Vocea exista in capul tuturor oamenilor. Ea a aparut si din necesitatea de a invata sa suflam si in iaurt dupa ce ne-am fript o data.

Psihologii specializati in dezvoltare afirma ca Vocea este deja operativa de la varsta de 4 ani dupa care incepe sa functioneze ca o busola morala atragandu-ne atentia asupra comportamentului nostru indoielnic. Cum s-ar spune, dupa aceasta varsta noi nu ne mai temem de dezaprobarea parintilor nostri ci de cea a Vocii.

Ajunsi in etapa adulta noi nu mai suntem pedepsiti pentru ca am indraznit sa nu fim de acord cu mama sau cu tata, dar ne pedepsim singuri daca indraznim sa credem ca ne putem schimba in vreun fel viata. In acest fel capatam o aversiune fata de asumarea de riscuri, iar schimbarea ajunge sa ne sperie mai presus de orice.

Vocea ne uzurpeaza puterea, pasiunea si energia orientandu-le impotriva noastra. Modalitatea sa unica de a amesteca adevarul obiectiv cu judecata morala ne face sa ne simtim neputiinciosi si slabi, iar apoi sa devenim dependenti de primul remediu rapid care promite sa faca miracole. Cu alte cuvinte suntem dispusi sa facem orice pentru a nu ne mai simti atat de disperati.

Vocea este nemiloasa si poate face ravagii in viata noastra. Ea ne poate face sa ne simtim atat de slabi incat sa nu-i mai punem niciodata la indoiala autoritatea.

Vocea ne secatuieste de putere, ne ingenuncheaza si ne pozitioneaza intr-o lume modelata de figurile autoritare din trecutul nostru, care au intervenit adeseori cu cruzime orientandu-ne in directii de multe ori irelevante pentru esenta noastra si pentru ceea ce iubim.

Suntem convinsi ca Vocea stie adevarul.

Atunci cand suntem de acord cu Vocea interioara noi ne autoconvingem ca singura cale pe care o avem la dispozitie consta in a ne simti rusinati de noi insine si in a incerca din rasputeri sa ne indreptam astfel incat sa corespundem imaginii create de Voce.

Deciziile induse de Voce sub influenta vinovatiei nu conduce de regula la rezultate pozitive si de durata intrucat au la baza teama de consecinte.

Intreaba-te intotdeauna ce anume iti place cu adevarat. Nu te gandi la consecinte si la vinovatie!

Meriti un dialog sincer cu Vocea ta interioara!  

Vocea interioara  este cea care ne spune ce sa facem si ce sa nu facem,cea care ne critica sau ne persecuta!