Boala si trairile emotionale

Ne confruntam in ultimii anii cu o crestere masiva a diagnosticelor de boli grave la varste din ce in ce mai timpurii.

Kübler-Ross evidentiaza 5 etape prin care persoana respectiva trece timp de mai multe luni. Nu este obligatoriu ca o persoana sa treaca prin toate cele 5 etape sau sa le parcurga in ordine cronologica.

1. Negarea este un mecanism de aparare temporar, in fata fricii inerente, negare care consta in refuzul diagnosticului, emitand expresii de genul: „Asta nu mi se poate intampla mie”; „Nu se poate, nu e adevarat”.
Mecanismul de aparare initiat de instinctul de conservare cauta o urma de speranta: „Poate ca doctorii s-au inselat si dignosticul e gresit”; „Poate trebuie sa refacem analizele” etc. Avem totusi de-a face cu un mecanism de aparare temporar, care ne ofera timpul necesar pentru a ne pregati in vederea acceptarii viitorului. Este o reactie normala, dar evitarea confruntarii cu boala nu trebuie sa dureze prea mult, pentru ca inceperea tratamentului cat mai repede este esentiala. Ceea ce ne ajuta in aceasta etapa, ca si in celelalte de altfel, este sprijinul moral sincer din partea celor apropiati.

2. Furia este etapa in care cautam vinovati pentru ceea ce ni se intampla. Este o proiectie in exteriorul nostru a sentimentelor atunci cand nu mai putem mentine prima etapa. Aceasta furie este in general proiectata fie catre ceilalti: „Din cauza ta mi se intampla asta”; „Tu mi-ai facut numai mancare prajita”, fie catre Dumnezeu: „Doamne, de ce imi faci asta?”; „Doamne, cu ce ti-am gresit?”, fie arareori asupra propriei persoane: „Uite unde m-a dus inconstienta”. Consideram ca tot ceea ce ni se intampla este nedrept si de aceea incercam sa ne schimbam soarta prin violenta. Suntem chiar invidiosi pe cei din jur. Este foarte important ca persoanele apropiate sa nu intre in jocul egoist al invinuirilor si sa se comporte cu rabdare si iubire fata de cel furios.  

3. Negocierea sau targuiala apare atunci cand furia s-a consumat. Este genul de troc cu Dumnezeu incercand sa obtinem „o gratiere” fie prin implorare, fie oferind ceva la schimb: „Daca ma fac bine, o sa merg mai des la biserica”. In spatele acestor negocieri este o vizibila stare de vinovatie. Ceea ce este esential sa intelegem este faptul ca boala este manifestarea fizica a unor lucruri pe care le-am facut gresit si vinovatia trebuie eliminata prin intelegere si modificarea comportamentului.

4. Depresia apare atunci cand durerea este coplesitoare, cand am pierdut orice speranta in negociere. Sentimentele de neputinta si de pierdere a sperantei devin inlantuitoare. Apasati de sentimentele noastre, nu vrem sa avem legaturi cu nimeni, dar cei apropiati trebuie in continuare sa aiba rabdare si sa ne sustina in recastigarea increderii in puterile proprii si mai ales in credinta in Dumnezeu, pentru a putea trece la accceptare.

5. Acceptarea, care este altceva decat resemnarea pasiva, presupunand actiune launtrica, este etapa care restabileste adevarul pe care am incercat de multe ori inconstient sa-l acoperim in trecut, sa-l modificam pentru a ne simti mai bine.
Vindecarea noastra fizica depinde in foarte mare masura de vindecarea emotionala, identificand si eliminand din fiinta toate acele incarcaturi emotionale care au cauzat boala, acceptand ca tot ceea ce ni se petrece este ceea ce se putea mai bun in acel moment pentru noi.

( sursa: doctorulmeu.net)

Am trecut prin toate aceste etape. Astazi ma bucur ca am reusit sa accept si sa inteleg  ca boala e un dat, nu o pedeapsa. Am inteles ca vindecarea  fizica are legatura cu vindecarea emotionala. Am invatat ca trebuie sa iau lucrurile si oamenii exact asa cum sunt, sa las toate grijile si temerile in seama lui Dumnezeu si a ingerilor si sa invat sa ma iubesc mai mult.

Vocea interioara intre ajutor si sabotare

Din toate timpurile, fiintele umane au gandit cu un fel de voce mica, din interior, care a stiut sa le ghideze in momentele de cumpana catre siguranta sau catre destin, in general. 

In cartea sa, "Tot ceea ce nu il interesa pe Freud", scriitorul francez Philippe Presles, medic si cercetator entuziast al geniului uman, relateaza numeroase confesiuni care faceau referire la acea voce interioara, dulce, puternica si convingatoare, care, cel mai adesea, da sfaturi sau instructiuni extrem de utile. Ea a fost mult timp asimilata cu vocea lui Dumnezeu sau cu cea a sufletului.
In sistemul de explicatii date de Philippe Presles, este vorba despre vocea intelepciunii noastre interioare, care vine dintr-o constiinta profunda, acumulare a tot ceea ce am trait si am experimentat si am intregistrat in creierul nostru si care preia controlul discursului nostru interior atunci cand traversam un moment critic. 

Vocea poate deveni insa si marele obstacol in calea transformarii atunci cand ea ne spune ca transformarea este imposibila. Ea ne sopteste la ureche " Ai fost intotdeauna asa, deci nu te vei schimba niciodata!"

Vocea exista in capul tuturor oamenilor. Ea a aparut si din necesitatea de a invata sa suflam si in iaurt dupa ce ne-am fript o data.

Psihologii specializati in dezvoltare afirma ca Vocea este deja operativa de la varsta de 4 ani dupa care incepe sa functioneze ca o busola morala atragandu-ne atentia asupra comportamentului nostru indoielnic. Cum s-ar spune, dupa aceasta varsta noi nu ne mai temem de dezaprobarea parintilor nostri ci de cea a Vocii.

Ajunsi in etapa adulta noi nu mai suntem pedepsiti pentru ca am indraznit sa nu fim de acord cu mama sau cu tata, dar ne pedepsim singuri daca indraznim sa credem ca ne putem schimba in vreun fel viata. In acest fel capatam o aversiune fata de asumarea de riscuri, iar schimbarea ajunge sa ne sperie mai presus de orice.

Vocea ne uzurpeaza puterea, pasiunea si energia orientandu-le impotriva noastra. Modalitatea sa unica de a amesteca adevarul obiectiv cu judecata morala ne face sa ne simtim neputiinciosi si slabi, iar apoi sa devenim dependenti de primul remediu rapid care promite sa faca miracole. Cu alte cuvinte suntem dispusi sa facem orice pentru a nu ne mai simti atat de disperati.

Vocea este nemiloasa si poate face ravagii in viata noastra. Ea ne poate face sa ne simtim atat de slabi incat sa nu-i mai punem niciodata la indoiala autoritatea.

Vocea ne secatuieste de putere, ne ingenuncheaza si ne pozitioneaza intr-o lume modelata de figurile autoritare din trecutul nostru, care au intervenit adeseori cu cruzime orientandu-ne in directii de multe ori irelevante pentru esenta noastra si pentru ceea ce iubim.

Suntem convinsi ca Vocea stie adevarul.

Atunci cand suntem de acord cu Vocea interioara noi ne autoconvingem ca singura cale pe care o avem la dispozitie consta in a ne simti rusinati de noi insine si in a incerca din rasputeri sa ne indreptam astfel incat sa corespundem imaginii create de Voce.

Deciziile induse de Voce sub influenta vinovatiei nu conduce de regula la rezultate pozitive si de durata intrucat au la baza teama de consecinte.

Intreaba-te intotdeauna ce anume iti place cu adevarat. Nu te gandi la consecinte si la vinovatie!

Meriti un dialog sincer cu Vocea ta interioara!  

Vocea interioara  este cea care ne spune ce sa facem si ce sa nu facem,cea care ne critica sau ne persecuta!