Cateodata, se intampla! Yavaş, yavaş!




Lumea cuvintelor ca un tot, indiferent de limba de  exprimare,  acopera  lumea  gandurilor noastre?
Cand nu ne vine un cuvant potrivit pentru a exprima ceva, ce se intampla? Cautam in memoria noastra un cuvant care sa se asemene cat mai mult cu ceea ce avem in gand. Dar, cateodata n-ai cuvinte sa-ti exprimi gandul, nu gasesti un cuvant potrivit...
Un semn de circulatie ne comunica direct ce  avem de facut. Dar ce se intampla atunci cand nu gasim un cuvant potrivit care sa exprime ce vrem sa spunem ?
Cuvantul si gandul sunt, la tot pasul, impreuna. Ce facem insa, cu un gand ce de-abia se infiripa si pe care cu greu l-am putea exprima in cuvinte?
In limba materna esti natural. Este atat de flexibil totul. Esti tu.
Ecoul trairilor si tensiunilor interioare este cu totul altul.  Limba in care ai rostit primele cuvinte te ajuta sa-ti exprimi sentimentele, asa cum nu o poti face in nicio alta limba.
Exista bariera comunicarii care creeaza o stare de incordare, indiferent de cat de bine cunosti acea limba. Experimentezi astfel, frustrarea de a nu fi transmis corect mesajul, oricate eforturi ai fi facut.
Si atunci… cat de bine poti sa iti exprimi dragostea intr-o alta limba decat cea materna? Trece acest sentiment peste bariera de limba?




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu