Lumea cuvintelor ca un tot, indiferent de limba de exprimare,
acopera lumea gandurilor noastre?
Cand nu ne vine un cuvant potrivit pentru a exprima ceva, ce
se intampla? Cautam in memoria noastra un cuvant care sa se asemene cat mai mult
cu ceea ce avem in gand. Dar, cateodata n-ai cuvinte sa-ti exprimi gandul, nu gasesti
un cuvant potrivit...
Un semn de circulatie ne comunica direct ce avem de facut. Dar ce se intampla atunci cand
nu gasim un cuvant potrivit care sa exprime ce vrem sa spunem ?
Cuvantul si gandul sunt, la tot pasul, impreuna. Ce facem
insa, cu un gand ce de-abia se infiripa si pe care cu greu l-am putea exprima
in cuvinte?
In limba materna esti natural. Este atat de flexibil totul. Esti
tu.
Ecoul trairilor si tensiunilor interioare este cu totul
altul. Limba in care ai rostit primele cuvinte te ajuta sa-ti exprimi
sentimentele, asa cum nu o poti face in nicio alta limba.
Exista bariera comunicarii care creeaza o stare de
incordare, indiferent de cat de bine cunosti acea limba. Experimentezi astfel,
frustrarea de a nu fi transmis corect mesajul, oricate eforturi ai fi facut.
Si atunci… cat de bine poti sa iti exprimi dragostea intr-o
alta limba decat cea materna? Trece acest sentiment peste bariera de limba?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu