Nu intra in panica…daca poti!






Ceea ce caracterizeaza fundamental atacul de panica la nivelul gandirii si la nivel afectiv este starea de frica puternica, fara o baza reala si care, atrage dupa sine o serie intreaga de ganduri irationale, lipsite de orice logica. 

De unde apar aceste temeri? Atacul de panica, sub aspect psihologic este exprimarea temerii de pierdere, teama de moarte si a fricii de separare. De unde apar acestea? In mod cert dinauntrul nostru, din istoricul de viata acumulat. De ce apar cu atata forta in anumite momente? Dificil de dat un raspuns pentru ca la aceasta intrebare exista tot atatea raspunsuri, cat intrebarile pe care le exprima cei ce trec prin atacul conflictelor si tensiunilor interioare. Fiecare raspuns este in stransa legatura cu experienta de viata personala.

Specialistii spun ca desi atacurile de panica sunt inspaimantatoare pentru cei mai multi pacienti, ele tind sa fie inofensive. Multi oameni au doar unul sau doua atacuri de panica pe tot parcursul vietii. Totusi, cei care au trecut prin atacuri de panica repetate pot fi diagnosticati cu tulburare de panica, care presupune, de obicei, cel putin patru atacuri de panica pe luna. Pacientii cu tulburare de panica ajung sa evite situatiile care tind sa induca atacurile. De exemplu, o persoana care a avut un atac de panica in timp ce conducea masina peste un pod, poate ajunge sa evite toate podurile. Evitarile pot conduce la izolare si afecteaza negativ calitatea vietii, la cresterea riscului de depresie, abuz de substanta si chiar suicid. Cei care sufera de atacuri de panica in mod regulat, au un risc crescut pentru a dezvolta agorafobie, ceea cee inseamna incapacitatea de a se misca dincolo de limitele confortabile(de exemplu, propria casa) din cauza anxietatii crescute. 


“Panica este o dezertare brusca din sine si o trecere in tabara inamica din imaginatia noastra”. - Christian Nestell Bovee (scriitor, epigramist)

Cateodata anumite intamplari nefericite imi provoaca o mare panica.
Ma panichez si pana nu vorbesc cu cineva despre ceea ce mi s-a intamplat nu reusesc sa ma calmez. Frica, palpitatii, transpiratii, scenarita cronica :D
Acum cateva zile m-am taiat la deget intr-o capsa de la sanda in timp ce ma incaltam.
M-au trecut transpiratiile si nu de frica sangelui, chiar n-am nicio problema cu asta, ci din cauza scenariilor ce mi-au trecut prin minte. Aoleu, e de fier ce pot sa patesc! Un cosmar de cateva secunde mi-a trecut prin fata ochilor. A trebuit sa dau un telefon pentru a fi calmata. Dupa ce depasesc momentul mi se pare amuzanta intamplarea cu pricina J

Alte momente de panica apar si atunci cand, de exemplu, ma doare vreo parte mai sensibila a corpului sau atunci cand cineva apropiat este bolnav...
Imi vine acum in minte un alt exemplu. Am fost cu o prietena la un consult oftalmologic si imediat ce doctorul s-a uitat la ochiul ei fara ca macar sa o atinga in vreun fel, ea a simtit ca lesina, au luat-o transpiratiile si i-a scazut tensiunea. Consultul oftalmologic a fost amanat pentru cateva zeci de minute.
Alta prietena se panicheaza daca este singura in casa noaptea. Daca aude vreun fasait in casa sau chiar prin vecini panica se declanseaza.  Motiv pentru care doarme cu lumina aprinsa. J
Si exemplele ar putea continua.

Sfaturi sunt multe pentru cei care vor sa tina piept unui atac de panica. Cu totii spun sa ne relaxam, sa ne linistim, sa iesim la aer, sa bem un pahar de apa, sa dam o tura de parc si nu numai. Adevarul este ca este foarte greu sa tii cont de aceste sfaturi, mai ales cand esti in mijlocul unui asemenea moment.


Pe tine ce te panicheaza? Ce te face sa transpiri instant si sa ti se inmoaie picioarele?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu