duminică

Caută-mă tu!





Poveștile cu prinți și prințese au animat copilaria fiecăruia dintre noi
Multe persoane râd  sau  zâmbesc când vine vorba despre prinți sau prințese. Cică nu există așa ceva. Eu cred că există.
Prințul Charles al Regatului Britanic și alți asemenea  sunt o realitate, nu-i așa? :D 
Bine, nu la astfel de prinți mă gândesc acum, am vrut doar să dau un exemplu... 
Dacă tastezi cuvântul "prințesă" și dai un "search" pe google paginile în limba română îți oferă 90% numai informații despre manele...Poate că și acest lucru ne face pe mulți dintre noi să luăm în râs acest cuvânt.
În viziunea mea "prinț" exprimă cu totul altceva...

Eu mă gândesc la “prințul meu”. Îl aștept pe “prințul meu”.
Bărbatul potrivit pentru mine înseamnă “prinț”. Și dacă până acum am întâlnit numai “broaște”, mai mult sau mai puțin râioase,  știu sigur că prințul meu este undeva în lumea asta mare și într-o zi mă va găsi. L-am căutat și eu, însă se pare că nu am ales drumul potrivit. Oricum, recunosc că nu am o orientare prea bună în spațiu. :D Și probabil că, până să găsești prințul trebuie să săruți multe broaște...
Însă el cu siguranță va găsi drumul către mine, către sufletul meu.
Fiecare fată/ femeie este o prințesă  și fiecare prințesă merită un prinț, un bărbat care să știe ce și când să-i ofere fără ca măcar ea să ceară. Care știe și simte mai mult decât ar putea să exprime ea în cuvinte.
Nu știu dacă poveștile de dragoste dintre prinți și prințese durează 3 ani sau dacă ei vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți. Sigur și în lumea lor există monotonie însă respectul, dragostea și afecțiunea depășesc, cu siguranță, monotonia. Uitați-vă la părinții și bunicii noștri, oare cum au putut ei să conviețuiască zeci de ani împreună? De ce nouă ne pare aproape imposibil? Poate pentru că am uitat să mai credem în prinți și prințese…

Iubirea adevarată nu cred că există doar în filme și cărți. Eu cred că iubirea adevarată chiar există. Sunt convinsă de asta!  Și dacă nu am întâlnit-o până acum probabil că nu am fost pregătiți pentru ea, am fost acaparați de cu totul și cu totul altceva, dar într-o zi fluturii ne vor invada stomacul și vom ști că aceea este povestea noastra. O poveste cu un prinț și cu o prințesă.


PS: Mă gândeam cum să numesc această postare, aceste gânduri și mi-am amintit de melodia celor de la Taxi - "Jumătatea mea".  Mi se pare potrivită  :)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cadourile trezesc emoții

În biblioteca mea există cartea doamnei Aurelia Marinescu, ”Codul bunelor maniere astăzi”, editura Humanitas, 1995. Acum câteva zile mi-am a...