Pentru ca merit!

Un sms primit in aceasta dimineata m-a facut sa ma uit putin in urma la relatiile pe care le-am avut.
Se spune ca oamenii apar in viata noastra cu un scop si ca in momentul cu pricina avem nevoie de relatia respectiva. Probabil pentru a invata ceva.
Intr-adevar relatiile trecute m-au facut sa ma descopar mai mult pe mine insami si sa imi dau seama ce imi doresc cu adevarat. Mi-am dat seama ca oamenii nu se pot schimba si ca fac promisiuni numai cand simt ca te pot pierde. Promisuni de care uita imediat ce le mai dai inca o sansa. Mi-am dat seama ca o simpla prezenta masculina in viata mea nu este suficienta. Ca barbatul de langa mine trebuie sa fie mai mult decat o simpla prezenta. Trebuie sa ne completam reciproc, sa avem pasiuni asemanatoare, sperante si vise comune. Si clar, trebuie sa aiba o gena buna. Da, da, o gena buna!
Au fost momente in care familiile din care proveneau distinsii domni din viata mea, m-au facut sa iau decizia finala.
Cand mamele sunt prea mamoase cu fiii lor, chiar daca ei au trecut de 30 de ani, cand tatii isi privesc proprii fii ca pe niste oameni slabi si fara discernamant, tu nu poti face nimic pentru a schimba situatia. Poti doar sa incerci sa-i dai incredere in el, sa-l faci sa inteleaga ca trebuie sa-si asume anumite responsabilitati, sa-i arati ca-l sustii si chiar daca greseste nu inseamna ca se termina lumea. Toate astea i le poti arata, insa nu il poti forta cu nimic. Trebuie singur sa realizeze ca nici unei femei nu ii place un barbat lenes, lipsit de ambitie si incapabil sa ia decizii de unul singur.          
Nu-mi place sa fac compromisuri. Consider ca daca faci compromisuri la un moment dat, clar, vei izbucni. Stiu ce inseamna sa locuiesti singura, sa locuiesti la el si sa locuiasca el la tine. Pana in momentul prezent pentru mine cea mai buna alegerea este prima. Asta poate pentru ca, nu am intalnit barbatul care sa ma completeze, care sa ma faca sa-mi doresc sa ne unim destinele si sa incercam sa traim fericiti pana la adanci batraneti. Recunosc ca sunt un pic pretentioasa cand vine vorba de alegerea unui viitor potential tata. Sau poate ca nu sunt. Pana la urma este normal sa-ti doresti o viata frumoasa pentru tine si viitorii tai copii. Se si zice ca, inconstient, fiecare femeie cauta un partener potrivit care sa fie in stare sa ii faca copii sanatosi si puternici.

Cand am locuit la el, cu toate ca locuiam singuri, mama partenerului meu ne vizita in lipsa noastra, muta lucrurile dintr-un loc in altul, ii lua hainele la spalat din cosul cu rufe, asta presupanad sa rascoleasca inclusiv chilotii mei. Verifica cat de bine este sters praful si ce mai este prin frigider. Aceste lucruri nu mi se pareau normale atunci si nu mi se par normale nici acum.
Cand a locuit el la mine ( un alt el, nu acelasi) "sacaielile" zilnice erau altele. De exemplu locuia la mine dar platea facturile parintilor lui. Mi se pare normal sa-ti ajuti parintii, dar nu mi se pare normal ca eu sa te intretin pe tine. Pana la urma esti barbat si nu , nu-mi place sa intretin barbatii.
De cand locuiesc singura e mult mai bine. Ma descurc asa cum pot, uneori mai bine, alteori mai greu. Insa sunt mult mai linistita si mai impacata cu mine insami.

Nu pledez pentru singuratate. Singuraratea este buna dar uneori si apasatoare. Ceea ce vreau sa spun este ca acel sms primit in aceasta dimineata m-a facut sa constientizez inca o data ca merit sa fiu fericita langa un barbat care sa stie totul "de acasa" fara ca eu sa mai fiu nevoita sa-i explic lucruri pe care ar trebui sa le stie deja de la parinti, din carti, din filme, din viata....
Nu mai am rabdarea necesara, nu mai vreau sa fiu mama decat pentru proprii mei copii, atunci cand ii voi avea.
Merit sa fiu iubita si respectata! Merit un barbat care sa stie sa ma faca sa zambesc, care sa aiba o gandire pozitiva, caruia sa nu i se naruie intreaga lume la cea mai mica problema aparuta. Nu, nu astept barbatul perfect! Nici vorba de asa ceva!
Imi doresc sa am alaturi barbatul potrivit pentru mine. Si intr-o zi il voi avea, stiu asta! Pentru ca MERIT!  ;)