O pastilă de optimism, vă rog!




Seara trecută un om drag sufletului meu mi-a spus că sunt cam pesimistă de la o vreme. M-a cam pus pe gânduri… nu pentru că nu aș realiza asta ci pentru că pesimismul meu a  ieșit la suprafață. O fi de bine? O fi de rău? Oare e mai bine să ne ținem bine ascunse temerile, frustrările, pesimismul? Sau suntem pe drumul vindecării atunci când lăsăm libere și la vedere aceste sentimente?

Ce ne spune Dex-ul despre pesimism

PESIMÍSM s. n. Tendința de a vedea mai ales latura nefavorabilă a lucrurilor; neîncredere în viitor. (Fil.) Atitudine opusă optimismului și care consideră că nu există niciun temei pentru speranță, iar fericirea se află dincolo de sfera experienței. ♦ Sentiment de tristețe, de amărăciune și de neliniște; stare sufletească de deprimare. – Din fr. pessimisme, germ. Pessimismus.

Cu toții avem zile de descurajare. Unii le ținem ascunse sau le uităm repede, alții, prin natura firii noastre, le dăm mai multă importanță. Trebuie să acceptăm și aceste stări de neliniște și să ne străduim să le ascultăm. Optimiștii le vor asculta făcând haz, pesimiștii se vor focaliza pe ele și le vor acorda o importanță mult prea mare.

Sunt convinsă că noi, ăștia mai pesimiști, știm foarte bine teoria, dar propun să recapitulăm puțin împreună J

-          Să luptăm împotriva nevoii noastre de a controla mereu totul
-          Să acceptăm că lumea ne scapă de sub control
-          Să înțelegm ”alergia” noastră la incertitudine
-          Să învățăm să acceptăm problemele
-          Să admitem că o problemă nu este o dramă inacceptabilă și amenințătoare
-          Să ne privim spaimele în față, cu curaj
-          Să trăim și să acționăm în prezent

Christophe Andre, în ”Stările sufletești- Învățarea seninătății”

”Există oare o bună întrebuințare a tristeții? În ale sale Scrisori către un tânăr poet, Rainer Maria Rilke îl sfătuiește pe corespondentul său: Să nu vă speriați când în dumneavoastră se ridică o tristețe. Da, putem deveni mai săraci refuzând să întâmpinăm o tristețe. La fel cum ne putem fragiliza dacă îi acordăm prea multe avantaje. Ceea ce ne învață Rilke este faptul că există o artă de a se observa trist, ceea ce nu e același lucru cu a observa lumea fiind trist. Că există o enormă diferență între a gândi sunt nefericit și a observa gândul sunt nefericit. Este arta de a-și privi gândurile trecând așa cum se privesc trecând pe cer nori mari și negri. Dacă această artă este cultivată cu răbdare, tristețea poate fi o prietenă care ne reamintește blând limitele, fragilitățile noastre, care ne șlefuiește iluziile și orgoliile. Și care ne șoptește încetișor la ureche: bucură-te și savurează această viață, altminteri… e prea trist totul!”

Îmi promit să nu mai uit să iau pastila de optimism! 

Cei de la Herbagetica au un produs numit Optimist- Bună dispoziție! Aș zice că au fost tare inspirați să aleagă această denumire. :) 




Să fiți optimiști!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu