Seara trecută un om drag sufletului meu mi-a spus că sunt
cam pesimistă de la o vreme. M-a cam pus pe gânduri… nu pentru că nu aș realiza
asta ci pentru că pesimismul meu a ieșit
la suprafață. O fi de bine? O fi de rău? Oare e mai bine să ne ținem bine
ascunse temerile, frustrările, pesimismul? Sau suntem pe drumul vindecării
atunci când lăsăm libere și la vedere aceste sentimente?
Ce ne spune Dex-ul
despre pesimism
PESIMÍSM s. n. Tendința de a vedea mai ales latura nefavorabilă
a lucrurilor; neîncredere în viitor. (Fil.) Atitudine opusă optimismului și
care consideră că nu există niciun temei pentru speranță, iar fericirea se află
dincolo de sfera experienței. ♦ Sentiment de tristețe, de amărăciune și de
neliniște; stare sufletească de deprimare. – Din fr. pessimisme, germ.
Pessimismus.
Cu toții avem zile de descurajare. Unii le ținem ascunse sau
le uităm repede, alții, prin natura firii noastre, le dăm mai multă importanță.
Trebuie să acceptăm și aceste stări de neliniște și să ne străduim să le
ascultăm. Optimiștii le vor asculta făcând haz, pesimiștii se vor focaliza pe
ele și le vor acorda o importanță mult prea mare.
Sunt convinsă că noi, ăștia mai pesimiști, știm foarte bine
teoria, dar propun să recapitulăm puțin împreună J
-
Să luptăm împotriva nevoii noastre de a controla mereu
totul
-
Să acceptăm că lumea ne scapă de sub control
-
Să înțelegm ”alergia” noastră la incertitudine
-
Să învățăm să acceptăm problemele
-
Să admitem că o problemă nu este o dramă inacceptabilă
și amenințătoare
-
Să ne privim spaimele în față, cu curaj
-
Să trăim și să acționăm în prezent
Christophe Andre, în
”Stările sufletești- Învățarea seninătății”
”Există oare o bună întrebuințare a tristeții? În ale sale Scrisori către un tânăr poet, Rainer
Maria Rilke îl sfătuiește pe corespondentul său: Să nu vă speriați când în dumneavoastră
se ridică o tristețe. Da, putem deveni mai săraci refuzând să
întâmpinăm o tristețe. La fel cum ne
putem fragiliza dacă îi acordăm prea multe avantaje. Ceea ce ne învață Rilke
este faptul că există o artă de a se observa trist, ceea ce nu e același lucru
cu a observa lumea fiind trist. Că există o enormă diferență între a gândi sunt
nefericit și a observa gândul sunt nefericit. Este
arta de a-și privi gândurile trecând așa cum se privesc trecând pe cer nori
mari și negri. Dacă această artă este cultivată cu răbdare, tristețea poate fi
o prietenă care ne reamintește blând limitele, fragilitățile noastre, care ne
șlefuiește iluziile și orgoliile. Și care ne șoptește încetișor la ureche:
bucură-te și savurează această viață, altminteri… e prea trist totul!”
Îmi promit să nu mai
uit să iau pastila de optimism!
Cei de la Herbagetica au un produs numit Optimist- Bună
dispoziție! Aș zice că au fost tare inspirați să aleagă această denumire. :)
Să fiți optimiști!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu