Când sunt tristă vreau să fiu lăsată să fiu tristă




De fiecare dată când sunt deprimată sunt tentată să închid facebook-ul. Facebook-ul este plin de citate, care mai de care mai pozitive, toată lumea ”pozează” că-i fericită, iar dacă tu îți exprimi tristețea vor veni o groază de mesaje și comentarii care să te convingă nu e așa, că viața e frumoasă, că trebuie să gândești pozitiv. Nu! Nu pot să văd frumusețea vieții atunci când sunt tristă. Când sunt tristă vreau să fiu lăsată să fiu tristă. Nu mă compătimiți, nu vă străduiți să mă convingeți că nu gândesc corect și că sunt pesimistă. Am momentele mele de pesimism, iar momentele astea cred că sunt bune pentru că mă fac să privesc lucrurile mai clar, nu visând la lumea ideală. Îmi place și mie să visez și să citesc afirmații pozitive, dar refuz să mă ascund după ”pozitivim”  și să mă mint că îmi este bine când de fapt îmi este rău.
Așadar, mă numesc Simona și sunt tristă. De 4 luni de zile, corpul meu refuză să fie Zen. Analize peste analize și tratamente peste tratamente.
Sunt tristă pentru că sistemul meu imunitar în loc să protejeze organismul atacă și distruge în mod eronat țesuturile și organele. Sunt tristă că  nu am lângă mine acel bărbat care să știe să mă sprijine și să mă ajute să mă ridic atunci când cad. Sunt tristă că până la vârsta asta am atras numai bărbați nepotriviți. Sunt tristă pentru că sunt tristă și vă rog, lasați-mă să fiu tristă!



2 comentarii:

  1. Omul potrivit nu cred ca exista asa cum toate ne dorim. Cred doar ca exista multa toleranta, si dorinta de a nu fi singur.De multe ori, tind sa cred ca este mai bine singur, dacă ai prieteni potriviți care să-ți fie alaturi atunci cand ai nevoie de ei.
    Tristețea ajuta, te face mai puternic. Pe mine m-a ajutat rugăciunea, postul și un preot care mi-a adus aminte ca mai trebuie sa ma rog si pentru mine.
    Viața e lungă si plina de neprevăzut, nu se stie niciodată...
    Sanatate maximă, ai grija de zenul tău !
    Ps...e doar o părere

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu sunt trista extrem de trista si realizez ca in decursul vetii am facut multe greseli, nu am luat decizii corecte, parca in adins am ales ce nu a fost bun.Ma doare sufletul la propriu. Plang si imi pun intrebari la unele gasesc raspuns, insa la altele nu....Imi dau seama ca lipsa de afectiune si iubire m-au adus aici.

    RăspundețiȘtergere