Joc și voie bună în fața blocului




Astăzi, în fața blocului, s-a încins o horă. Chiuielile și muzica la acordeon răsunau de zor. Se căsătorea careva, nu știu cine. Nu mi-am dat seama. Probabil vreo vecină. Ideea este că mi se par o mare tâmpenie aceste tradiții transpuse în fața blocului. Știu că există multe tradiții și sunt de acord că or fi frumoase, dar desfășurate în fața blocului mi se par de prost gust. La fel de aiurea mi se pare și ruperea turtei în fața blocului, înainte sau după, deja celebra horă. Cică procesul standard este următorul: se ia mireasa, se aşează pe un scaun, i se rupe turtă deasupra capului (pentru noroc şi belşug) după care se împarte invitaţilor. Totul bine şi frumos, în afară de locul ales. De ce trebuie făcut lucrul respectiv în faţă blocului?
Aş mai adaugă câteva astfel de tâmpenii: găleată cu apă în faţă scării (ginerele pune banu') ; câteva dansuri inutile menite să distreze invitaţii (gen dansul miresei, dansul mirelui) ; jarteaua, furatul miresei, mersul la Arcul de Triumf la miezul nopții ( o tradiție bucureșteană), voalul schimbat cu basmaua…

Ați înțeles! Nu-mi plac nunțile! J

Dacă mă voi mărita nu mă veți vedea în fața blocului jucând, nu voi avea plicuri pe masă și nu voi chema toți oamenii pe care i-am cunoscut în viața asta. Aș vrea o nuntă discretă. Nu vreau să se simtă nimeni obligat să vină la nunta mea, să lase jumate din salariu în plic, să alerge de mama focului după ținute speciale, să se simtă obligat să ”pozeze” că nu mai poate de fericire că m-am măritat eu.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu