Să fim obiectivi!

Cu siguranță ai întâlnit și tu oameni care suferă de mania persecuției sau, poate că, ai fost chiar tu bănuit că suferi de mania persecuției. Eu am cunoscut ambele situații. Oare ce ne determină să ne simțim persecutați? Lipsa de încredere, suspiciunea și interpretarea delirantă a cuvintelor și a faptelor celor din jur. De aceea este bine să fim clari în ceea ce spunem și să nu analizăm la nesfârșit ceea ce spune celalălalt.

Pentru o persoană care suferă de mania persecuției nimeni nu este de încredere pe termen lung. Pune permanent la îndoială loialitatea celor din jur, bunele lor intenţii. Caută motivaţii ascunse pentru cel mai neînsemnat gest, interpretează mult şi cel mai adesea eronat căci …interpretările sale merg într-o singură direcţie: oamenii îi sunt ostili, nu-l plac, îi vor răul. Aceasta este convingerea lui puternic înrădăcinată, rigidă, de nezdruncinat, care-i orientează gândirea şi îi determină comportamentul.

Să oferim ” prezumția de nevinovăție” și să luăm vorbele și faptele exact așa cum sunt spuse și făcute. Am observat că devenim un pic paranoia atunci când suntem obosiți, deprimați sau dezamăgiți. Înainte de a-l cataloga pe celălalt ca fiind persecutorul tău, ar fi mai bine să te analizezi pe tine. Ce anume te deranjează, de ce crezi că toți și toate sunt împotriva ta? Oare problema nu este de fapt la tine? Fii sincer cu tine însuți! Poate că nu ești nici copilul defavorizat, nici veriga slabă și nici ”persona non grata”. Aceste catalogări există, de cele mai multe ori, doar în mintea ta.  Scapă de mania persecuției! Acceptă că problema este la tine, deschide bine ochii și analizează-ți comportamentul în diverse situații. 

Deseori, persoanele care suferă de mania persecuţiei au trăiri interioare foarte puternice, se macină pentru că nu ştiu ce gândesc cei din jur despre ei şi suferă pentru că se simt ignoraţi şi nu au puterea să risposteze. Ai impresia că eşti invizibil pentru cei din jur, că nimeni nu are nevoie de tine? Ei bine, ieşi din anonimat şi oferă-te să te implici în diverse activităţi.

Cu siguranță că, “în cantităţi moderate” mania persecuției are utilitatea ei dovedită, ferindu-ne de naivitatea dezadaptativă care ne-ar transforma în victime sigure ale escrocilor şi manipulatorilor.

Un lucru este cert: cei care suferă de mania persecuției au o imaginație foarte bogată. Ideal ar fi să se concentreze pe altceva, sa înceteze cu scenariile fanteziste și să își îndrepte imaginația spre un hobby creativ. Altfel, vor măcina nervii celor din jur.

Convingerile rigide nu îl fac un partener de conversaţie prea plăcut, mai ales că în cele mai multe cazuri îi lipseşte simţul umorului. Comportamentul său reuşeşte în cele din urmă să-i agaseze pe cei din jur, caz în care reacţia lui va fi : “Ştiam eu că am dreptate! Voi chiar mă urâţi!”

Mania persecuției de Marin Sorescu

Tu îmi storci vlaga

Şi eu cred că tu

Îmi storci vlaga.

Tu îmi duci copilul

La război

Şi eu cred că tu

Îmi duci copilul

La război.

Tu îmi iei zilele

Şi eu cred că tu

Îmi iei

Zilele.