Gânduri sumbre: Cerere de prietenie





Hei, tu, doamna cu coasa, ai cont de facebook? Aș vrea să ne împrietenim. Dă-mi contul tău de facebook și acceptă-mi prietenia. Vreau să vorbim în privat. Vreau să-mi spui dacă chiar mă vrei la tine. Vreau să-mi spui dacă asta este lecția pe care mi-o dai ca răspuns la strigătele mele disperate din momentele depresive în care îți spuneam să vii, că nu mi-e frică de tine. Vreau să-mi spui dacă e doar o lecție sau chiar mă vrei la tine. Trec peste orgoliu și-mi cer iertare dacă te-am supărat atât de tare. Recunosc că de fapt, da, mi-e frică de tine! Au fost momente când am zis că din egoism prefer să vin eu prima la tine, ca să sufere alții și nu eu, dar nu este așa. Nu crede tot ce-ți spun din disperare. Nici eu nu cred! Ne-am împrietenit? Merci. Acum, dacă tot ne-am împrietenit, spune-mi, ai putea totuși să-mi trimiți un semn clar din care să înțeleg dacă tu chiar mă vrei la tine sau doar sunt pedepsită pentru gândurile mele pesimiste, iar pedeapsa sunt aceste suspiciuni de fel de fel de boli, care mai de care mai sumbre?

RSVP (”répondez s’il vous plaît”)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu